Locuri de la munte, prin Banat sau aiurea

Tură în Făgăraș

20 august 2005 · Munții Făgăraș

Plecăm dimineața din Timișoara. În jurul orei 5:30. Trenul este destul de modern, poate chiar prea modern. Încă câțiva străini (nemți probabil) care presupun că vor merge și ei în Făgăraș.
Ajungem în Sibiu și de acolo ne hotărâm să nu mai urcăm pe la Suru având în vedere că nu prea sunt cabane pe acel traseu de acces. Așa că mai mergem câteva stații după Podul Olt și coborâm la Avrig. Trecem prin Avrig și ieșim pe drumul care iese din localitate și urcă spre munte. După vreo 3-4 kilometri (drum asfaltat) oprește o mașină cu care am urcat până la Poiana Neamțului (trecând pe lângă cabana Ghiocelul).

 

Ajungem și imediat după ce punem cortul începe ploaia. Un bun test pentru cortul cel nou. Destul de rezistent. Stăm, bem o bere la cabană și începem să ne simțim deja pe munte. O căprioară de la cabană își face apariția. 

 

A doua zi împachetăm și deși ploua am început să urcăm spre Bârcaciu. Drumul continuă încă puțin iar după ce se termină începe urcarea prin pădure în serpentine. Traversăm un râu pe un lemn trântit peste el. La un moment dat ne oprim ca să luăm apă de pe un fag care se transformase în izvor din cauza ploii. E foarte multă umezeală iar tricourile ne sunt leoarcă. Nu oprim ci urcăm continuu deși suntem uzi. După aproximativ 3 ore ajungem la cabană.

 

 

 

În sfârșit după 2 zile se face frumos (exact cum previzionau și pe Internet înainte de a pleca) așa că începem să urcăm pe creastă.
 

 
Urcușul este destul de lejer iar cabana începe să devină mică în spatele nostru. Ochii însă ne sunt îndreptați spre creasta care începe să apară în toată măreția ei.
 

 

Ajungem la refugiu la Scara și cred că temperatura a scăzut sub 0 grade la un moment dat. Spre sud era senin.

Din cauza frigului ploaia se transformase în gheață. Punem niște haine pe noi dar după 15 minute le dăm jos pentru că cerul se limpezise încet încet iar soarele ne mai zâmbea dintre nori.
 

 

Într-un final ajungem pe Șerbota. Facem câteva poze și de aici coborâm la cabana Negoiu
 

Custura Sărății.
 

Din vârf de pe Șerbota și până la cabana Negoiu ne ia vreo 2 ore și ceva să ajungem.
 

Dormim lângă cabană în cort iar de aici a doua zi ne urnim la vale până în Porumbacu. E destul de neplăcut să stai la mâna indivizilor ce fac transportul pentru că îți cam cer cât vor ei. Era un nene cu ceva mini camion ce ne-a dus până în gară. De aici încă vreo 4 trenuri schimbate (Sibiu, Vințu de Jos, Timișoara, Caransebeș) și după o noapte de mers cu trenul înapoi la Domașnea.