Toată săptămâna am studiat urcarea spre Creasta Munţilor Cernei. Mare noroc şi fericire cu Google Earth care te lasă să te plimbi virtual cam pe unde şi când vrei tu. Încă de săptămâna trecută, când am fost pe Arjana, mă gândeam la zona Vlaşcu. Prognoza toată săptămâna arăta iarnă în toi. Dar sâmbătă mai spre prânz se deschidea. Aşa că. fără şă ne grăbim, bucurându-mă de binefacerile vieţii la sat, ne urnim pe la 10 fără un pic. Direcţia Plugova şi de acolo mai departe spre Globu Rău şi Cornereva.
În Cornereva o luăm pe o vale greşit şi la indicaţiile oamenilor schimbăm direcţia. Pe valea următoare într-un loc cu câteva grupuri de case frumos aşezate pe valea unui râu absolut superb lăsăm maşina. Şi o luăm la pas în ritm alert. Valea respectivă e extraordinară. Înaintăm cât permite drumul prin zăpada proaspăt căzută cu o zi în urmă. şi cotim brusc la dreapta prin pădure. Urcarea devine extrem de anevoioasă dar posibilă. Zăpada foarte mare, pe alocuri viscolită. Ajungem într-o muchie şi dupa încă 45 de minute ieşim în golul alpin. Din golul alpin după 1 oră ajungem pe Zglivar(1713 m). Vântul extrem de puternic nu permite prea multe poze. Apuc doar să zăresc prin viscol şi ceaţă crovurile şi creasta de vizavi. Mi-am amintit de forma trapezoidală ce o au Vlaşcu Mic/Zglivar şi care se vede perfect mai ales din crovuri.
Nu mai era timp şi vânt prea puternic ca să încercăm coborâre pe muchia paralelă. Aşa că decidem să o luăm la vale pe acelaşi traseu. Coborârea a fost ajutată şi de urmele făcute la urcare. Ar fi ajutat nişte rachete de zăpadă în anumite porţiuni dar, având în vedere că zăpada era foarte mare doar pe alocuri, probabil mai mult încurcau. Una peste alta unul din cele mai frumoase trasee ce le-am făcut până acum. Parcă prefer iarna şi zăpada în locul fulegerelor din vară.
La coborâre stăm la givan cu un cornerevinţ. În câteva minute ajungem la legendele despre comorile îngropate prin aceste locuri de pe vremea când această zonă era graninţă imperială. Nu ştiu dacă sunt adevărate sau false. Nici nu mă interesează. Dar sună prea frumos şi parcă îţi vine să stai la un pahar de răchie şi să le asculţi. Pentru cine nu a fost niciodată la Cornereva şi care preferă locurile mai izolate cred că e un punct pe care nu ar trebui să-l rateze. Se poate ajunge aici pe E70 pe la Rusca-Teregova sau de la Plugova. Distanţa până în centru e aproximativ egală pe ambele părţi.
Căutând detalii despre aceste locuri am aflat o poveste interesantă despre începuturile aviaţiei de linie româneşti şi care se pare că îşi leagă prima tragedie de locurile colindate de noi astăzi. Mai multe detalii aici. O cursă de linie ce făcea legăura între Bucureşti şi Arad s-a izbit de creasta dintre Zglivar şi Vlaşcu Mic. Tot azi am aflat de la un localnic că anul trecut 15 cai au fost trăsniţi anul trecut undeva în aceeaşi zonă.
Şi pentru nu ştiu ce motiv dacă săptămâna trecută mi-a stat gândul la Drăghiceasca şi a al ei munce Arjana acum după toată osteneala asta pică extrem de bine maestrul Luca: Lăsai puşca ruginintă şi o luai pe o vale adâncă…