10 metri de suspans

Chiar dacă am investit niște bani în niște bocanci mai acătări semi-tehnici parcă tot cu piciorul în clăpar îmi vine să stau iarna. Uităndu-mă statistic în ultimii ani am făcut mai mult de 10 ture pe sezon prin Semenic, Cernei sau Țarcu. La noi pârtiile de schi sau autostrăzile se lasă oricum așteptate așa că pentru următorii 5 ani direcția e clară. O să-mi fac cruce de fiecare dată când plec pe DN6 spre munte și cam aia e. Zeii zăpezilor au fost darnici în ultimii ani și dacă anul trecut în aprilie efectiv mă săturasem de turele pe Țarcu anul ăsta se întâmplă cam la fel.

În general munții din zona Banatului nu necesită abordări tehnice de ski-mountaineering așa că nu mi-am bătut prea tare capul cu dotări de acest gen. Retezatul sau Făgărașul îs prea departe și nu prea pot trăi cu 2 ture pe sezon așa că am hoinărit prin acești munți. Anul trecut am încercat o traversare în direcția Țarcu-Căleanu-Brusturu dar nici condițiile, nici echipamentul nu au fost cele potrivite așa că oarecum bosumflat m-am întors de pe cornișă înapoi spre Țarcu. Dar mi-a rămas gândul la toată bucla.

După câteva ture faine iarna s-a cam dus dar zăpada a rămas în zona înaltă așa că împreună cu Alin și Călin am pornit spre Țarcu. Călin a scurtat tura pentru că nu prea avea chef de chestii eroice dar gârgăunul meu din cap mă chema înspre Căleanu. Alin și el voia așa că am pornit din Jigorea. Nu pe poteca clasică ci pe niște forestiere prin pădure. După vreun kilometru am revenit la poteca clasică pentru că era mult mai simplu de ajuns în Șeroni și mai rapid. Aici cred că am pierdut vreo oră dar era deja martie, ore destule de lumină  și vremea excelentă așa că nu ne-am bătut prea tare capul.

Din Șeroni ne-am despărțit și eu cu Alin am coborât direct jos la râu. Nici aici n-am optimizat timpul prea bine pentru că am stat să dea focile jos. Dacă am învățat o chestiune la schiul de tură e că pentru urcări și coborâri relativ scurte nu merită date focile jos. Pierzi timp inutil. Am ajuns jos la râu iar acolo am stat puțin să găsim o traversare care să nu se lase cu inundarea clăparilor. Alin s-a cocoțat pe un lemn trântit și era să-și piardă bețele iar eu am trecut peste bolovani cu un clăpar semi-inundat. După ce am trecut râul urcarea a fost foarte abruptă, cu zăpadă mare pe pantă extrem de înclinată și cu zone de pietre și lemne trântite. Eu am legat schiurile de rucsac pentru o bucată.

Trecuți de vale am mai împins o bucată scurtă și am ieșit în golul alpin. Lizierele astea de pădure sunt chiar spectaculoase prin Carpați. Mi-am amintit de camparea de la ieșirea din pădure de pe Soarbele în Godeanu în urmă cu vreo 12-13 ani. Perspectiva de pe acel picior către căldare de sub Țarcu era un pic diferită. Îmi tot imaginam că-mi dau drumul pe pantele alea dar mi-a trecut repede când am văzut vreo 4 avalanșe de topire care s-au scurs pe bucăți destul de măricele. Zăpada era dusă complet deci a plecat tot stratul. M-am ținut matematic de creastă unde se mai vedeau fire de iarbă așa că riscul a fost zero să pățim ceva. Înainte de Brusturu am mai dat de o zonă înclinată dar am trecut-o repede cu câteva zig-zag-uri. Hotărâm să nu mai urcăm pe Brusturu chiar dacă am trecut foarte aproape de el și am continuat spre șaua de dinainte de Căleanu.

Aici lucrurile s-au complicat un pic pentru că îmi era clar că nu o să putem traversa foarte ușor. De unul singur nici n-aș fi făcut-o. Totuși am plecat primul și m-am întors de sub un bolovan unde terenul era parcă mult prea înghețat. Era clar nevoie de colțari și piolet pentru acea bucată dar nu aveam. Descalec de pe acel perete și îi spun la Alin că ar fi mai bine să ne întoarcem. El e mai “ambițios” din fire și deși nici el nu era pregătit cu colțari părea mai hotărât decât mine așa că dupa minute bune de analiză și încercari era cocoțat peste acea săritoare înghețată. Mă convinge și pe mine să-l urmez și chiar îmi face niște urme cu clăparii. Nu prea m-am uitat nici în stânga și nici în dreapta prea mult dar într-un final reușesc să trec și eu săritoarea. După acel punct lucrurile devin mai simple pentru că terenul chiar dacă e înclinat zona nu mai e așa expusă. Îmi amintesc că din acel loc mă întorsesem anul trecut. În acel moment m-am hotărât că e nevoie să mă dotez dacă mai vreau să fac astfel de traversări care chiar dacă sunt scurte pot deveni periculoase. Dacă ești echipat corespunzător riscurile scad considerabil. Așa că pentru sezonul următor arsenaul se va îmbunătăți cu un rucsac dedicat Dynafit Radical 28, colțari pentru clăpari de tură de la Grivel Haute route Ski Matic și un piolet de la Singing Rock. Iar dacă astrele se alininiază și ajungem la un schi primăvăratic la Stubai pe ghețar atunci probabil că o să pensionez Seven Summit-urile și trecem pe seria Dynafit Radical. E păcat să nu investești într-un sport ce dă totuși atât de multă satisfacție. Atmosfera e totuși destul de rarefiată și destui de puțini practicanți așa că șanse mici să-și freci paltonul de prea multă lume.

Efortul făcut de noi părea fără sens când te uitai totuși cum sunt aruncați din elicopter vreo 10 schiori pe Brusturu și care instant coborau la bere în 10 minute. Noi am cotit spre stânga puțin până pe indicatorul cu vârful Căleanu. De aici până pe Țarcu e bulevard. Auzi doar vântul și fluieratul focilor pe zăpada înghețată. Facem o mică pauză pe Țarcu, ne echipăm de coborâre și îi dăm tare la vale. A fost una din zilele când zăpada a permis o coborâre rapidă până la Cuntu. De acolo eu am pus focile din nou dar Alin nu. Așa ca idee am ajuns amândoi în același timp la mașină. Nu prea e nici un avantaj să nu le pui de la Cuntu. Am ajuns înapoi la punctul de start pe lumină. Ne-am hidratat bine cu ceai cald din mașină și după câteva poze la brândușele răsărite pe acolo am pornit înapoi spre Timișoara. Să sperăm că în sezonul următor voi înfinge ghearele colțarilor pe ceva muchii din Retezat.

Tehnic tura a însemnat vreo 24 de kilometri cu 1400 de metri diferență de nivel. Partea cea mai intreresantă a fost totuși cei 10 metri de suspans. Ies destul de fresh după o astfel de tură așa că am lungit mult seara cu Călin și au curs valuri de bere și vin.

Total distance: 24.66 km
Max elevation: 2174 m
Min elevation: 1188 m
Download file: Caleanu_Tarcu.gpx