Locuri de la munte, prin Banat sau aiurea

18 pentru 4

19 octombrie 2014 · Munții Godeanu

La un an distanță iată-ne în același loc la limita dintre Munții Godeanu și Munții Cernei undeva la poalele vârfului Olanu. Suntem în căutare de bureți. Încep să cred că toată povestea asta cu bureții ține foarte mult de noroc. Oricum până la urmă nu mă duc atât pentru bureți cât pentru a face mișcare și a respira aer curat de pădure.
Din punctul de unde noroaiele nu mai permit înaintarea cu mașina ne echipăm și pornim pe drumul forestier o distanță de vreo 6 kilometri. Din acel loc începem înaintarea prin pădure ca la război pe două flancuri. Dăm de zeci de tipuri de ciuperci și ciupercuțe dar fără a zări nici urmă din tipul pe care noi îl căutăm. După o bună bucată de mers observ pe un fag trântit un grup de ciuperci având acea culoare albastru închis Cu siguranță s-ar fi făcut și mai mari dacă le-am fi lăsat acolo. Dar le-am luat și am mers mai departe. Ajungem sus la ieșirea în golul alpin și ne dăm seama că n-am găsit nici măcar cât am găsit anul trecut. Căutând un loc unde să ne așezăm îmi sar ochii pe un fag trântit pe care stăteau încă două buchete la distanță mică unul de altul. Le punem în rucsac și stăm să înfulecăm ceva. La întoarcere coborâm pe o curbă de nivel inferioară celei pe care am urcat pentru a scana zona pedeaîntregul. Dacă anul trecut am mai găsit urme ale celor care au trecut și au cules acum practic nu se vedea nici un fel de urmă. Semn clar că nu s-au făcut. La coborâre mai dăm de un al 4-lea și ultim astfel de buchet și după ce ajungem în punctul de unde am intrat în pădure facem cale întoarsă la punctul de plecare.
Am tatonat un pic cu ideea de a traversa muchia din dreapta noastră și a coborî în valea paralelă dar având în vedere ora relativ înaintea, ziua tot mai scurtă dar și experiențele anterioare prin pădurile de la poale de Godeanu decidem să ne întoarcem pe calea sigură. Peste tot poți zări pereți stâncoși abrupți ce coboară în vale sau coborâri foarte abrupte și teren extrem de accidentat. Riscul de a rămâne suspendat și de a dormi o noapte în frunze nu prea ne surâde. Dacă vremea rămâne bună în următoarele 2 săptămâni ne mai putem încerca norocul și prin alte parți.
Drumul de acces spre Cerna-Sat la care se lucra și care era în stare bună la ultima vizită e iarăși într-o stare extrem de proastă. Nu-mi explic cum au putut să apară atâtea gropi într-un timp atât de scurt.. E foarte interesant cum ajung multe drumuri forestiere să fie în stare mult mai bună decât drumul de acces la ele și asta datorită intereselor generate de exploatările forestiere.
Intrăm scurt pentru vreo 2-3 kilometri și pe drumul forestier de pe Valea Craiovei. Dăm de aceeași configurație a terenului și aici. Aceeași pereți stâncoși și abrupți mai peste tot. Rețin aici o variantă de venit cu bicicleta pentru anul viitor. Pentru că anul ăsta sezonul pentru biciclit s-a cam încheiat. Mă gândesc deja la activități ce includ în peisaj și zăpada. Sper doar ca zăpada de anul ăsta să nu fie la fel ca bureții din octombrie. Adică cvasi-inexistentă.
Dacă omul a ieșit din peșteră și a inventat internetul de ce n-ar cultiva aceste ciuperci în loc să alerge de nebun prin pădure după ele. Am aflat în ultima vreme și de o altă metodă de a face rost de aceste bunătăți și anume să le cultivi. Am auzit din diferite surse că ar exista producători dar nu am apucat să văd pe viu așa ceva. Săptămâna asta am văzut pe viu cum arată aceste ciuperci în varianta cultivată(ultima poză de mai jos). Văzându-le în grădină la văru-miu după vreo 18 kilometri de mers pe jos și căutat aproape degeaba îmi dau seama că poate ar fi bine să aplic și eu aceeași tehnica la anul. Și atunci mă pot duce liniștit să-i caut prin pădure fără a tresări la fiecare semn pe care îl văd pe un copac trântit și la care trebuie să ajungi pe o pantă cu înclinare mare doar pentru a realiza că e un fals-pozitiv.

Etichete: Valea Cernei