2 ture pe 2 roți
Așa că ajungem acasă luăm prânzul și după prânz nu zăbovesc prea mult și mă urc pe bicicletă. O iau în direcția Cornea iar de aici spre Cuptoare. O urcare zdravănă până la Mehadica iar apoi până la Luncavița. Drumul e circulabil dar cu unele porțiuni proaste. De la Luncavița iau în primire o altă bucată care după celelalte două scot complet untul din mine. De aici coborârea până la Teregova și înapoi peste dealul Domășnii acasă.
A doua zi dimineața mă trezesc pe la 7:30 și pornesc spre Valea Almăjului. Dacă în tura de ieri am mai fost deranjat de trafic aici în Almăj e cu totul altceva. Cred că e unul din cela mai bune locuri de dat cu bicicleta și orice amator de ciclism nu ar trebui să ocolească zona. Ajung la intersecția cu Lăpușnicel, mă echipez și încep urcarea spre Șumița. Drumul între Lăpușnicel și Șumița e într-o stare foarte bună. Urcare e zdravănă și împing serios o diferență de nivel de peste 300 de metri în 7 kilometri. Șumița este un sătuc cocoțat în vârful dealului iar locuitorii de aici au origini cehești. Bănățenii îi numesc pemi. Șumița e unul din satele pemești împrăștiate în Munții Almăjului.
De la Șumița cobor înspre Putna urmând drumul de căruță ce coboară aici. Diferența de nivel urcată până aici de data asta o cobor. Deși stau cu mâinile bine strânse pe frâne și ghidon mă bucur de această coborâre ce-mi pune din nou frânele la încercare. Ajung la Putna, merg în curtea mănăstirii de aici unde zăbovesc câteva minute iar de aici din nou pe asfalt o coborâre pe care îmi vine să chiui de plăcere. În 5 minute ajung la șoseaua Bozovici-Iablanița și trecând prin Cheile Prigorului ajung la Borlovenii Noi. De aici mă cațăr pe dealul Țărovei într-un ultim efort. Ajung înapoi la mașină și mă întorc la Domașnea.
Au fost două zile de week-end cu două ture de bicicletă excelente. Săptămânile următoare vor urma și alte incursiuni în Almăj. Această zonă așteaptă să fie descoperită pe 2 roți.










