Locuri de la munte, prin Banat sau aiurea

O zi la Gărâna Jazz Festival

14 iulie 2014 · Munții Semenic

Sâmbătă dimineața a plouat destul de tare până spre prânz. La cum arăta vremea nu aveam șanse nici de vreun traseu pe jos și nici pe bicicletă. Așa că am moțăit pe la Domașnea. Mai pe după-masă ploaia se oprește iar cum la Gărâna era în desfășurare festivalul de jazz mi-am zis că ar fi o idee bună să mergem să vedem cum e atmosfera pe acolo. Festivalul e la a XVIII-a ediție și spre rușinea mea n-am fost la nici una din ediții. Cum drumul pe Slatina-Timiș ușurează accesul dinspre Domașnea pe la 4 ne urnim iar pe la ora 5 ajungem acolo. Drumul e în stare bună cu excepția a câteva porțiuni la care se lucrează și unde se circulă pe o bandă(neasfaltată). Ajungem mult prea devreme pentru că deși concertele trebuiau să înceapă la 6:30 nu au început decât pe la 7:30. Iar după ploile din ultimele zile locul era plin de noroi și îmbibat de apă. Era relativ greu să găsești un loc unde să te poți așeza fără să stai cu picioarele în apă. Line-up aliniat în cea de a treia zi era destul de interesant:
  • Tiberian/Dahlgren-Betsch
  • Pedro Negrescru Trio
  • Kimmo Pohjonen
  • The Crimson ProjeKCt
Primele două trupe au avut membri români iar muzica oferită a fost de foarte bună calitate. Mi-a plăcut în mod deosebit sunetul pianului la ambele trupe. Inedită și apariția lui Liviu Butoi și al său saxofon tenor împreună cu Mircea Tiberian.
De Kimmo Pohjonen nu știam nimic. Citisem înainte de a merge că a revoluționat sunetului acordeonului dar cred că asta e puțin spus. Apariția lui a fost electrizantă iar muzica lui aș cataloga-o ca și world music. Ce făcea acest artist semăna cu mantrele hinduse dar practicate de zeul nordic Thor. Senzația a fost puternic amplificată de sunetul surround și luna plină apărută odată cu lăsarea serii de după brazii din jurul locului unde se află scena.

În ultima parte a serii am avut parte de doi muzicieni cunoscuți mie din incursiunile în rock-ul progresiv făcute în ultimii 10 ani. În decursul acestor ani am descoperit muzică cvasi-necunoscută(cel puțin pe la noi) iar una din aceste trupe este Liquid Tension Experiment. Marea majoritate a muzicienilor ce au format această trupă au fost membri Dream Theater. Cu excepția lui Tony Levin, o legendă a bass-ului cu apariții alături de multe alte legende ale rock-ului progresiv. Aici la Gărâna Tony a venit împreună cu The Crimson ProjeKCt și Adrian Belew(o altă legendă a genului). Muzica prezentată de ei a inclus piese de pe albume solo ale lui Adrian Belew dar și o piesă solo de pe un album Robert Fripp(master-mind-ul din spatele super trupei King Crimson). Aș putea spune că există influențe jazz în muzica practicată de acest proiect dar caracteristica principală e experimentul. Sunt oarecum surprins că au fost prezenți la un festival de jazz. E incredibil că la Gărâna ajung muzicieni de un asemenea calibru.

Duminică mă trezesc mai greu dimineața după ce ne-a prins ora 2 la festival dar tot îmi fac timp de o tură scurtă de 1 oră de la Domașnea până la Cănicea. O diferență de nivel de peste 300 de metri în 4-5 kilometri pe drum asfaltat de la bifurcația cu DN6 numai buni de făcut poftă de mâncare. De la Cănicea cobor înapoi la Domașnea pe drumul forestier.

Plecăm spre Timișoara cu gândul la Tirolul de Sud, Dolomiți și Val Gardena(cel puțin eu). Elena sunt sigur că se gândește la o plajă din Croația. Sper să iasă ceva spre sfârșitul lunii.