Munţii Ţarcu probabil nu sunt chiar aşa de sălbatici şi de izolaţi precum vecinii de la sud-est Godeanu dar cu siguranţă sunt extrem de pitoreşti şi impunători. De departe cea mai populată cale de acces este cea prin Şaua Jigoriei şi Cuntu dar mai există alte câteva mai puţin cunoscute şi umblate. Se poate veni şi dinspre Godeanu şi Râul Şes dar se poate urca şi de la Gura Apelor prin Şaua Iepii sau de la Poiana Mărului unde se află şi un frumos lac de acumulare. Trecem de Oţelu Roşu și ajungem deci la Poioana Mărului.
Surpriza a fost că drumul spre Șaua Iepii era închis print-o barieră. Și în Retezat la Gura Apelor există barieră dar plăteşti în mod cinstit şi civilizat accesul. Un nene ne-a indicat că dacă vrem să trecem trebuie să mergem la păstrăvărie să luăm cheia. Simt că urmează un episod tipic românesc. Intru pe poartă, îl găsesc pe domnul cu pricina, angajat al Ocolului Silvic Oţelu Roşu, şi-l întreb:
– Se poate vă rog să ne deschideţi. Am vrea să urcăm la Pietrele Albe
– Ştiţi nu se poate să urcaţi cu maşina. Doar maşinile de la exploatare urcă.
– Adică nici dacă plătim nu se poate?
– Păi nu avem chitanţă.
Omul vrea şi el acolo un ciubuc mic pe care i l-am dat la întoarcere(10 RON). Există porţiuni în care pădurea e efectiv rasă. Arată sinistru un astfel de loc necurăţat. Exact ca un cimitir. În capătul drumului încă vreo 2 maşini ale celor care urcau la stână. Alţi câţiva oameni la pescuit pe râu. Concluzia tristă e că deşi nu e parc naţional există acea barieră care se deschide de fapt dacă dai o mică atenţie. Dacă ar veni cineva, să zicem de la Galaţi, să vadă Ţarcu nu scrie nici unde că acel drum e închis. Criminalii ăştia care taie pădurea cum vor ei au loc să treacă pe când unul ca mine care merge să respire aer curat şi să facă poze nu are loc. De asemenea şi cei pe motocilete de teren pot trece fără să-i întrebe nimeni de sănătate iar ei fac şi mai mult rău datorită zgomotului infernal şi datorită faptului că distrug flora din aceşti munţi. E extrem de trist că se întâmplă aceste lucruri. Se vorbea despre un proiect de schi aici. Cred că impactul acelui proiect ar fi mic dacă ar fi făcut cum trebuie. Oricum mult mai mic decât impactul celor care taie în neştire pădurea sub ochii Ocolului Silvic Oţelu Roşu.
De la bariera mai mergem încă 14 kilometri pe un drum forestier într-o stare bună, lăsăm maşina şi începem urcarea destul de aspră şi ieşim în creastă undeva în partea dreapta faţă de Şaua Iepii. Încă vreo 100-200 de metri diferenţă de nivel şi ajungem sus la peste 2000 de metri pe vârful Baicu(2123 m) de unde plimbarea devine extrem de lejeră până la lac. Pe partea stângă a direcţiei de mers vedem nişte căldări extrem de largi şi spectaculoase. Sunt ferite privirii pentru că se află spre văile de la poalele Munţilor Godeanu. În căldarea de sub acest vârf se află două lacuri de dimensiuni mici. Se disting foarte bine vârfurile Gugu, Moraru, Godeanu şi Olanele. Se poate vedea ce proeminenţă extraordinară au aceste vârfuri. Plimbându-te pe acolo parcă nu realizezi acest lucru datorită golului alplin foarte blând.
Extrem de multe ciopoare cu oi dar care nu aveau mai mult de 4-5 câini şi care nu erau aşa supăraţi precum cei de prin Godeanu. Ajungem deaspura lacului Pitrele Albe, înfulecăm ceva mâncare bio şi facem cale întoarsă pe aproximativ acelaşi traseu pe care am venit. Dăţile viitoare mă gândesc la lacul Bistra şi probabil Culmea Nedeii şi Vala Şucului ce desparte Ţarcu de Muntele Mic. Şi de ce nu poate o reeditare a acelui traseu din 2001 din Ţarcu în Godeanu. Mi-a părut bine să revăd acea creastă de legătură între Şaua Scheiului şi Şaua Şuculeţului care te duce spre Râul Şes. Dar deocamdată, dacă se gată stâna din Godeanu, o să vreau să merg acolo cât mai curând.
