Locuri de la munte, prin Banat sau aiurea

Pietrele Albe

30 iunie 2013 · Munții Țarcu

Munții Țarcu probabil nu sunt chiar așa de sălbatici și de izolați precum vecinii de la sud-est Godeanu dar cu siguranță sunt extrem de pitorești și impunători. De departe cea mai populată cale de acces este cea prin Șaua Jigoriei și Cuntu dar mai există alte câteva mai puțin cunoscute și umblate. Se poate veni și dinspre Godeanu și Râul Șes dar se poate urca și de la Gura Apelor prin Șaua Iepii sau de la Poiana Mărului unde se află și un frumos lac de acumulare. Trecem de Oțelu Roșu și ajungem deci la Poiana Mărului. 
 
Surpriza a fost că drumul spre Șaua Iepii era închis print-o barieră. Și în Retezat la Gura Apelor există barieră dar plătești în mod cinstit și civilizat accesul. Un nene ne-a indicat că dacă vrem să trecem trebuie să mergem la păstrăvărie să luăm cheia. Simt că urmează un episod tipic românesc. Intru pe poartă, îl găsesc pe domnul cu pricina, angajat al Ocolului Silvic Oțelu Roșu, și-l întreb:
 
 - Se poate vă rog să ne deschideți. Am vrea să urcăm la Pietrele Albe
 - Știți nu se poate să urcați cu mașina. Doar mașinile de la exploatare urcă.
 - Adică nici dacă plătim nu se poate?
 - Păi nu avem chitanță. 
 
Omul vrea și el acolo un ciubuc mic pe care i l-am dat la întoarcere(10 RON). Există porțiuni în care pădurea e efectiv rasă. Arată sinistru un astfel de loc necurățat. Exact ca un cimitir. În capătul drumului încă vreo 2 mașini ale celor care urcau la stână. Alți câțiva oameni la pescuit pe râu. Concluzia tristă e că deși nu e parc național  există acea barieră care se deschide de fapt dacă dai o mică atenție. Dacă ar veni cineva, să zicem de la Galați, să vadă Țarcu nu scrie nici unde că acel drum e închis. Criminalii ăștia care taie pădurea cum vor ei au loc să treacă pe când unul ca mine care merge să respire aer curat și să facă poze nu are loc. De asemenea și cei pe motociclete de teren pot trece fără să-i întrebe nimeni de sănătate iar ei fac și mai mult rău datorită zgomotului infernal și datorită faptului că distrug flora din acești munți. E extrem de trist că se întâmplă aceste lucruri. Se vorbea despre un proiect de schi aici. Cred că impactul acelui proiect ar fi mic dacă ar fi făcut cum trebuie. Oricum mult mai mic decât impactul celor care taie în neștire pădurea sub ochii Ocolului Silvic Oțelu Roșu.
 
De la bariera mai mergem încă 14 kilometri pe un drum forestier într-o stare bună, lăsăm mașina și începem urcarea destul de aspră și ieșim în creastă undeva în partea dreapta față de Șaua Iepii. Încă vreo 100-200 de metri diferență de nivel și ajungem sus la peste 2000 de metri pe vârful Baicu(2123 m) de unde plimbarea devine extrem de lejeră până la lac. Pe partea stângă a direcției de mers vedem niște căldări extrem de largi și spectaculoase. Sunt ferite privirii pentru că se află spre văile de la poalele Munților Godeanu. În căldarea de sub acest vârf se află două lacuri de dimensiuni mici. Se disting foarte bine vârfurile Gugu, Moraru, Godeanu și Olanele. Se poate vedea ce proeminență extraordinară au aceste vârfuri. Plimbându-te pe acolo parcă nu realizezi acest lucru datorită golului alpin foarte blând.
 
Extrem de multe ciopoare cu oi dar care nu aveau mai mult de 4-5 câini și care nu erau așa supărați precum cei de prin Godeanu. Ajungem deasupra lacului Pietrele Albe, înfulecăm ceva mâncare bio și facem cale întoarsă pe aproximativ același traseu pe care am venit. Dățile viitoare mă gândesc la lacul Bistra și probabil Culmea Nedeii și Vala Șucului ce desparte Țarcu de Muntele Mic. Și de ce nu poate o reeditare a acelui traseu din 2001 din Țarcu în Godeanu. Mi-a părut bine să revăd acea creastă de legătură între Șaua Scheiului și Șaua Șuculețului care te duce spre Râul Șes. Dar deocamdată, dacă se gată stâna din Godeanu, o să vreau să merg acolo cât mai curând.
 

 

 

Etichete: Pietrele Albe, Poiana Mărului, Șaua Iepii, Vârful Baicu