Din diferite motive tura pe Godeanu se lasă aştepată. Dacă pe sfârşitul de săptămână următor se anunţă deja lapoviţă şi chiar zăpadă ne-am zis să aruncăm un ochi pe valea Cernei. Sâmbătă lucrările de renovare de la Domaşnea ne ţin în loc. Între timp ne mai distrăm cu Patricia cu câte un dovleac ca un preambul pentru Halloween. Mai mergem să mai mutăm vaca din priponi şi uite aşa se face seara. Prognoza arăta bine. Îl sun pe Tudor pe la ora 8 seara să-l întreb dacă are chef. E hotărât aşa că pe la 8 ne urnim din loc. Uităm şi noi şi el plasa cu fructe de sezon la Domaşnea. Ne dăm seama de asta pe drum. Drum care e în continuare praf pe valea Cernei. Începem urcuşul şi ne încălzim repede.
Nici urmă de vreme bună şi soarele pe care-l aşteptam. Ne oprim sub un brad la intrarea în crovuri şi auzim un zumzăit ciudat. Sute de viespii roiau la mana de dimineaţă de pe acel brad. Nu cred să mai fi văzut un aşa fenomen. Câteodată mă gândesc că e bine să mai şi observi când mergi pe trasee. Nu să alergi de nebun să scoţi nu ştiu ce timpi. Aşa că tura asta forţaţi şi de lenea lui Tudor semi-lenevim şi noi.
Tudor e extrem de încântat încât îmi cere să-i fac poze. El nu prea e genul de individ care să ceară asta. Semn că i-a plăcut extrem de mult peisajul. Nici nu prea are cum să nu-ţi placă. Pentru că e unul dintre cele mai frumoase şi spectaculoase locuri de la noi. Iar apropierea de Domaşnea îl face şi mai spectaculos pentru mine. Practic de acolo în 2 ore sunt aici pe platou. Deja mă gândesc la zăpada de la iarnă de pe aici. Vreau să-mi înfig un pic bocancii în ea.
Destul de “aglomerat” în sensul că am văzut mai multe grupuri prin zonă. Un grup de bucureşteni care mergea spre Cheile Teşnei dinspre Medved dar şi un grup de vreo 4 timişoreni care cred că au dormit peste noapte aici(cel puţin aşa indicau numerele de la maşini din parcarea de jos).
Mai că mă consolasem cu ideea de plafon de nori şi ceaţă că dintr-o dată se zăresc primele raze de soare şi petece de senin.
Rugile ne sunt ascultate şi într-un sfert de oră se face extrem de frumos. Peisajul parcă se tranformă dintr-o dată. Totul prinde consistenţă, putere şi limpezime. Din poiana Porcului cotim la stânga şi urcăm pe lângă un grup de fagi seculari până la vărful din faţă. Tudor rămâne în continuare la meditaţie şi urmărit fenomene naturale urmând să ne vedem după 1 oră în Crovul Mare.
Priveliştea de sus e absolut încântătoare. Chiar dacă nu e totul complet ruginit pentru că nu a căzut prima brumă totul începe să ruginească. Pietrele din crovuri, ceaţa din munţii Cernei, etajele de vegetaţie care intră rând pe rând în toamnă în culori pastelate, soarele care ne dă bineţe dintr-un cer parcă tot mai clar şi mai senin fac această ieşire să fie foarte consistentă şi reuşită.
Tudor ne aşteaptă sub brad şi asistă în zumzetul viespiilor venite la cules mana care pica în stropi.
Nepotul meu tot timpul prezent la urcările ce le-am făcut în ultima vreme. Îmbucurător că-i place. Alţii la vârsta lui au cu totul alte preocupări. A făcut împreună cu noi cresta Godeanului la vârsta la care foarte puţini fac aşa ceva(nu avea nici 14 ani).
Poate în noiembrie ne mai aruncăm odată până aici. Nu de alta dar e mult prea frumos.
