Din diferite motive tura pe Godeanu se lasă așteptată. Dacă pe sfârșitul de săptămână următor se anunță deja lapoviță și chiar zăpadă ne-am zis să aruncăm un ochi pe valea Cernei. Sâmbătă lucrările de renovare de la Domașnea ne țin în loc. Între timp ne mai distrăm cu Patricia cu câte un dovleac ca un preambul pentru Halloween. Mai mergem să mai mutăm vaca din priponi și uite așa se face seara. Prognoza arăta bine. Îl sun pe Tudor pe la ora 8 seara să-l întreb dacă are chef. E hotărât așa că pe la 8 ne urnim din loc. Uităm și noi și el plasa cu fructe de sezon la Domașnea. Ne dăm seama de asta pe drum. Drum care e în continuare praf pe valea Cernei. Începem urcușul și ne încălzim repede.
Nici urmă de vreme bună și soarele pe care-l așteptam. Ne oprim sub un brad la intrarea în crovuri și auzim un zumzăit ciudat. Sute de viespii roiau la mana de dimineață de pe acel brad. Nu cred să mai fi văzut un așa fenomen. Câteodată mă gândesc că e bine să mai și observi când mergi pe trasee. Nu să alergi de nebun să scoți nu știu ce timpi. Așa că tura asta forțați și de lenea lui Tudor semi-lenevim și noi.
Tudor e extrem de încântat încât îmi cere să-i fac poze. El nu prea e genul de individ care să ceară asta. Semn că i-a plăcut extrem de mult peisajul. Nici nu prea are cum să nu-ți placă. Pentru că e unul dintre cele mai frumoase și spectaculoase locuri de la noi. Iar apropierea de Domașnea îl face și mai spectaculos pentru mine. Practic de acolo în 2 ore sunt aici pe platou. Deja mă gândesc la zăpada de la iarnă de pe aici. Vreau să-mi înfig un pic bocancii în ea.
Destul de "aglomerat" în sensul că am văzut mai multe grupuri prin zonă. Un grup de bucureșteni care mergea spre Cheile Teșnei dinspre Medved dar și un grup de vreo 4 timișoreni care cred că au dormit peste noapte aici(cel puțin așa indicau numerele de la mașini din parcarea de jos).
Mai că mă consolasem cu ideea de plafon de nori și ceață că dintr-o dată se zăresc primele raze de soare și petece de senin.
Rugile ne sunt ascultate și într-un sfert de oră se face extrem de frumos. Peisajul parcă se transformă dintr-o dată. Totul prinde consistență, putere și limpezime. Din poiana Porcului cotim la stânga și urcăm pe lângă un grup de fagi seculari până la vârful din față. Tudor rămâne în continuare la meditație și urmărit fenomene naturale urmând să ne vedem după 1 oră în Crovul Mare.
Priveliștea de sus e absolut încântătoare. Chiar dacă nu e totul complet ruginit pentru că nu a căzut prima brumă totul începe să ruginească. Pietrele din crovuri, ceața din munții Cernei, etajele de vegetație care intră rând pe rând în toamnă în culori pastelate, soarele care ne dă binețe dintr-un cer parcă tot mai clar și mai senin fac această ieșire să fie foarte consistentă și reușită.
Tudor ne așteaptă sub brad și asistă în zumzetul viespilor venite la cules mana care pica în stropi.
Nepotul meu tot timpul prezent la urcările ce le-am făcut în ultima vreme. Îmbucurător că-i place. Alții la vârsta lui au cu totul alte preocupări. A făcut împreună cu noi cresta Godeanului la vârsta la care foarte puțini fac așa ceva(nu avea nici 14 ani).
Poate în noiembrie ne mai aruncăm odată până aici. Nu de alta dar e mult prea frumos.