Din noroaie în creasta Cernei
Nu îmi era clar în ce direcție să o iau. Mă gândeam la Țarcu pe la Feneș și Râul Alb, după bureți spre Cerna Sat sau de ce nu la Cornereva spre creasta Munților Cernei. Până la urma a venit și taică-miu cu mine deși s-a codit un pic de dimineață.
Plecăm spre Armeniș iar de aici spre Feneș. Trecem de cabana Hidroelectica și înaintăm încă vreo 8 kilometri într-un drum plin de noroi. Nu aș fi vrut să cobor pe aici fără mașină. Ajungem într-un punct în care am făcut cale întoarsă. Era prea distrus drumul pentru a mai forța înaintarea. Asta în condițiile în care mai era ceva de mers până la capătul drumului forestier. De aici ne-am fi dorit să urcăm prin pădure în eventualitatea că o să găsim și ceva bureți de fag și într-un final să urcăm pe Țarcu. N-a fost să fie de data asta. Drumul era într-o stare mult prea proastă pentru Sandero. Un motiv în plus să mă gândesc în anii următori la o mașină de teren la mâna a doua. Am fi trecut pe aici fără probleme. Așa că facem cale întoarsă spre Domașnea, oprim să alimentăm la benzinărie iar pe drum negociam asupra destinației. Cum deja am pierdut ceva timp pe drumul noroios am decis să o tăiem scurt la Plugova către Cornereva și să abordăm una din următoarele văi ce urcă spre creata Munților Cernei. Dacă ultima dată am urcat prin Frăsâncea spre Vlașcu acum am urcat spre Piatra lui Andrei și Pietrele Albe.
Locația nu era complet nouă pentru că am coborât pe aici acum 3 ani după tura lungă de creastă în Munții Godeanu/Cernei. Am fost interesat de configurația traseului și de varianta de coborâre spre Cornereva pentru că la acea dată am ocolit extrem de mult. Odată ajunși la stâna de la Pietrele Albe în loc să facem dreapta și să coborâm în jos am făcut stânga și am mers kilometri buni pe forestier. Dacă am fi știut eram în capătul drumului ce vine din centru Cornerevei în 30 de minute. Acum acest drum e asfaltat și deși îngust e o delectare să conduci pe el.
Ajungem, înaintăm de la capătul unde se termină asfaltul încă câteva sute de metri, parcăm și o luăm la pas intuind traseul. După o urcare scurtă cotim la dreapta, alimentăm cu mere bio căzute pe jos și urcăm pieptiș preț de vreo oră. Trecem printr-o pădure tânără și odată ajunși în partea de sus zărim un luminiș care ne scoate în drumul de care ne aminteam din tura cu Luci. Apropo Luci să ști că te tot pomenim prin turele noastre. Sper să vii mai repede de acolo că avem treabă pe aici.
Continuăm pe acest drum până într-o poiană splendidă cu fagi rari și o stână în mijlocul lor. Probabil unul din cele mai pitorești locuri pe care le-am văzut pe la noi. Rărimea fagilor, stâna, cerul sticlos, semințele de fag căzute pe jos și creasta munților pe aproape fac din acest loc un loc magnific. M-am înfruptat din jîr(semințe de fag) care sunt foarte gustoase și o soluție foarte bună în caz de rătăcire peste noapte. Nu cred că mai sunt mulți mistreți pentru că altfel ar fi fost mâncate deja. La iarnă când vine zăpada o să vreau să vin până aici și să încerc ski-urile.
De la stâna dintre fagii rari de la Pietrele Albe continuăm spre creastă și print-un ocol lung al vârfului de lângă Piatra lui Andrei coborâm înapoi. Acest vârf este localizat între vârful Bandiolu și vârful Boldoveni. Sus pe creastă stăm preț de jumătate de oră, înfulecăm ceva și admirăm creasta Godeanu care în partea de sus la peste 2000 de metri a îmbrăcat o mantie albă. Cerul foarte curat deschidea o perspectivă foarte îndepărtată spre toată Oltenia. Se vedea și creasta Parângului la rândul ei învelită în alb. Nu-ți mai venea să pleci de aici. Mai ales că era relativ călduț iar vântul nu bătea foarte tare. Pe urcare am dat și peste un izvor în imediata apropiere a unei cruci. Se pare că cineva a fost trăsnit cu cu ceva ani buni în urmă. Într-adevăr zona e foarte expusă vara și cred că e locul unde aș vrea cel mai puțin să fiu prins de o ploaie cu fulgere.
La coborâre intrăm prin pădure în speranța că poate găsim și ceva bureți de fag. Evident fiind doar marginea pădurii nu am găsit nimic. Pentru delicatesele astea trebuie să umblii și mai ales trebuie să fii și cunoscător al locurilor ca să nu umblii degeaba. Cresc pe fagi căzuți dați în putred și au nevoie de o perioadă ploioasă urmată de o perioadă călduroasă(umezeală și căldură). Săptămâna următoare aș vrea să ne încercăm norocul pe Valea Cerni înspre Cerna Sat. La ieșire din pădure am întâlnit un cornerevinț cu toporul în mână și traista în spate. Spunea că a umblat vreo 5-6 ore și a dat peste o butoarcă de pe care a luat câteva kilograme bune. Coborâm pe altă cărare înapoi la mașină prin pădure însoțiți de cornerevințul nostru și ne reîntoarcem la Domașnea. Aici o ciorbă bună și câteva pahare de must din producție proprie după care un pahar zdravăn de vin bun au făcut noaptea să treacă pe nesimțite.
Prima fotografie din album este cu drumul forestier Armeniș-Feneș și locul de unde am abandonat urcarea spre Țarcu.
































