E destul de greu să stai acasă când ştii(şti) că urmează o zi cu soare după zile bune în care a tot plouat. Şi cum voiam să testez şi noul aparat de fotografiat luat de pe f64 am pornit spre Valea Cernei cu intenţia de a urca până la bisericuţa din Dobraia. Aşa că lăsăm maşina la Dumbravă şi de aici începem urcarea susţinută prin pădure. După 1 oră eram deja sus. N-am mai fost de vreo 3 ani pe aici aşa că am uitat de urcarea solicitantă din prima bucată a traseului. După ce ajungem la Dobraia şi căscăm ochii înspre Arjana vreo 10 minute hotărâm să nu o luăm înapoi pe unde am venit ci mai degraba sa continuam spre Prisăcina. Întâlnim 3 localnici de la care aflăm că la bisericuţă s-a ţinut slujba de înviere. Se vedea acest lucru şi după cojile de ouă de pe jos.
Vizibilitatea nu era perfectă dar chiar şi în asemenea condiţii locul este superb. Relativ uşor accesibil şi un loc cu un farmec aparte prin perspectiva ce o oferă asupra Munţilor Mehedinţi şi a vărfului Arjana care deşi e cel mai scund din Munţii Cernei e totuşi cel mai spectaculos. Parcă înţelegi de ce oamenii locului au ales să poziţioneze acest mic lăcaş de cult aici.
Ploile din ultima vreme şi-au spus cuvântul aşa că era destul de mult noroi pe potecă. Soarele pişca destul de puternic aşa că am reuşit să prind şi un pic de bronz în cele câteva ore ale plimbării. Se simte că a venit primăvara. Totul dă să înverzească şi toate vietăţile au ieşit la plimbare. Veveriţe, iepuri, guşteri, şopârle, şerpi şi nenumărate păsări se agită toate prin poieni şi prin pădure. Pe unele apuc să le şi fotografiez. Mă bucur de alegerea făcută în cazul obiectivului 55-250 IS/STM. Focalizează excelent în toate condiţiile de luminozitate şi dacă chiar nu reuşeşte focalizarea datorită condiţiilor de suprapunere a obiectelor permite oricum schimbare pe modul manual si deci un reglaj aşa cum doreşti. Chiar dacă atât aparatul cât şi obiectivul sunt din gama entry-level DSLR pot zice că sunt foarte mulţumit de felul în care arată cadrele scoase. Urmează achiziţia unui obiectiv standard pentru situaţiile in care nu poţi folosi un obiectiv tele. Coborârea din Prisăcina prin pădure e un adevărat deliciu în special datorită râului care curge pe aici. Avea un debit destul de puternic iar sunetul apei e incredibil. Unul din multele motivele pentru care îmi place atât de mult să merg pe munte.
Într-un punct de belvedere dinaintea ultimei bucăţi abrupte ce coboara înapoi la Cerna întâlnim o mare parte a oamenilor ce locuiesc în Prisăcina şi care s-au adunat să facă pomană unei bătrâne care a disparut cu 8 luni în urma şi care se pare că a fost găsită de curând. I-am întrebat pe oameni dacă nu s-au săturat să trăiască aşa izolaţi. Au răspuns că ei aici s-au născut şi aici vor muri. Impresionantă statornicia lor faţă de aceste locuri. Erau şi vreo 4-5 copii acolo semn că sunt şanse ca aceste locuri sa fie populate şi în anii ce vin. Am primit de la oameni o pungă cu colac, dulciuri şi lumânare. Nu am putut să-i refuzăm. Genul acela de omenie şi dărnicie care a disparut din comunitatea urbană care e tot mai reticentă. Interesant cum izolarea te apropie iar apropierea te izolează.
Aş fi vrut să încerc coborârea prin Cheile Prisăcinei dar la recomandarea oamenilor am renunţat fiindcă apa era destul de mare şi probabil am fi trecut cu greu. Aş prefera să abordez aceste chei dinsprea Valea Cernei într-una din turele viitoare. Probabil mai spre toamna pentru ca acum e tot mai multă vegetaţie şi riscul să fi muşcat de vipere destul de mare.
Mă bucur că am revăzut aceste această zonă. E unul din acele locuri în care voi reveni cu plăcere de fiecare dată. Chiar dacă s-a vrut o plimbare uşoară au ieşit peste 20 de kilometri de traseu. Track-ul de la sfărşitul postării e pornit cu puţin înainte de a ajunge la Dobraia. Pentru cei pasionaţi de alergare montană în aceste locuri urmează să se desfăşoare pe 8 iunie Hercules Marathon.
