Dobraia-Prisăcina
E destul de greu să stai acasă când știi(ști) că urmează o zi cu soare după zile bune în care a tot plouat. Și cum voiam să testez și noul aparat de fotografiat luat de pe f64 am pornit spre Valea Cernei cu intenția de a urca până la bisericuța din Dobraia. Așa că lăsăm mașina la Dumbravă și de aici începem urcarea susținută prin pădure. După 1 oră eram deja sus. N-am mai fost de vreo 3 ani pe aici așa că am uitat de urcarea solicitantă din prima bucată a traseului. După ce ajungem la Dobraia și căscăm ochii înspre Arjana vreo 10 minute hotărâm să nu o luăm înapoi pe unde am venit ci mai degrabă să continuăm spre Prisăcina. Întâlnim 3 localnici de la care aflăm că la bisericuță s-a ținut slujba de înviere. Se vedea acest lucru și după cojile de ouă de pe jos.
Vizibilitatea nu era perfectă dar chiar și în asemenea condiții locul este superb. Relativ ușor accesibil și un loc cu un farmec aparte prin perspectiva ce o oferă asupra Munților Mehedinți și a vârfului Arjana care deși e cel mai scund din Munții Cernei e totuși cel mai spectaculos. Parcă înțelegi de ce oamenii locului au ales să poziționeze acest mic lăcaș de cult aici.
Ploile din ultima vreme și-au spus cuvântul așa că era destul de mult noroi pe potecă. Soarele pișca destul de puternic așa că am reușit să prind și un pic de bronz în cele câteva ore ale plimbării. Se simte că a venit primăvara. Totul dă să înverzească și toate vietățile au ieșit la plimbare. Veverițe, iepuri, gușteri, șopârle, șerpi și nenumărate păsări se agită toate prin poieni și prin pădure. Pe unele apuc să le și fotografiez. Mă bucur de alegerea făcută în cazul obiectivului 55-250 IS/STM. Focalizează excelent în toate condițiile de luminozitate și dacă chiar nu reușește focalizarea datorită condițiilor de suprapunere a obiectelor permite oricum schimbare pe modul manual și deci un reglaj așa cum dorești. Chiar dacă atât aparatul cât și obiectivul sunt din gama entry-level DSLR pot zice că sunt foarte mulțumit de felul în care arată cadrele scoase. Urmează achiziția unui obiectiv standard pentru situațiile în care nu poți folosi un obiectiv tele. Coborârea din Prisăcina prin pădure e un adevărat deliciu în special datorită râului care curge pe aici. Avea un debit destul de puternic iar sunetul apei e incredibil. Unul din multele motivele pentru care îmi place atât de mult să merg pe munte.
Într-un punct de belvedere dinaintea ultimei bucăți abrupte ce coboară înapoi la Cerna întâlnim o mare parte a oamenilor ce locuiesc în Prisăcina și care s-au adunat să facă pomană unei bătrâne care a dispărut cu 8 luni în urma și care se pare că a fost găsită de curând. I-am întrebat pe oameni dacă nu s-au săturat să trăiască așa izolați. Au răspuns că ei aici s-au născut și aici vor muri. Impresionantă statornicia lor față de aceste locuri. Erau și vreo 4-5 copii acolo semn că sunt șanse ca aceste locuri să fie populate și în anii ce vin. Am primit de la oameni o pungă cu colac, dulciuri și lumânare. Nu am putut să-i refuzăm. Genul acela de omenie și dărnicie care a dispărut din comunitatea urbană care e tot mai reticentă. Interesant cum izolarea te apropie iar apropierea te izolează.
Aș fi vrut să încerc coborârea prin Cheile Prisăcinei dar la recomandarea oamenilor am renunțat fiindcă apa era destul de mare și probabil am fi trecut cu greu. Aș prefera să abordez aceste chei dinspre Valea Cernei într-una din turele viitoare. Probabil mai spre toamna pentru ca acum e tot mai multă vegetație și riscul să fi mușcat de vipere destul de mare.
Mă bucur că am revăzut aceste această zonă. E unul din acele locuri în care voi reveni cu plăcere de fiecare dată. Chiar dacă s-a vrut o plimbare ușoară au ieșit peste 20 de kilometri de traseu. Track-ul de la sfârșitul postării e pornit cu puțin înainte de a ajunge la Dobraia. Pentru cei pasionați de alergare montană în aceste locuri urmează să se desfășoare pe 8 iunie Hercules Marathon.

























