Îmi stătea din vară tura asta în minte. Cum în vacanţa de sfârşit de an nu prea am avut noroc de zăpadă vineri seara am fost întâmpinaţi cu minunăţie de furtună de zăpadă după Caransebeş. Sâmbătă nu ne grăbim foarte tare aşa că pe la 11 plecăm şi pe la 12 şi ceva intrăm în traseu. Erau urme lăsate de cei care încă mai stau pe la sălaşe şi probabil alţi rătăciţi ca noi aşa că înaintarea nu a fost prea dificilă dar totuşi condiţii de iarnă cu zăpadă îngheţată şi viscolită în unele locuri. Urme ale unor mici avalanşe de pe stăncile din jur. Temperatura nu foarte scăzută dar sus un vânt destul de serios mai ales când soarele s-a ascuns după stâncării. Toată creasta Cernii era înzăpezită şi dintr-o dată parcă mi s-a făcut poftă de o coborâre de pe Vlaşcu spre Valea Cernei pe ski-uri. Poate anul ăsta nu dar la anul mi-am dat o idee. Zona e absolut superbă şi în acest anotimp. Mare păcat că ziua e atât de mică. Vara la ora 3 încă mai aveam timp să colindăm pe când iarna în ianuarie iată că pe la 4 a trebuit să coborâm la vale.
Culorile au fost incredibile. Am prin un apus absolut superb cu nişte nuanţe fenomenale proiectate pe creasta munţilor Cernei. Destul de puţini cunoscuţi şi umblaţi dealtfel. Poate o să dăm o fugă şi până pe Arjana în week-end-urile următoare.
Acum că am fost şi iarna aici urmează încă o tură şi primăvara şi pot spune că am văzut crovurile în toate anotimpurile. Poate între timp se îndură cineva şi de drumul de acces spre Cerna-Sat care e într-o stare deplorabilă. Puţin cârpit până spre km. 14-15 dar în general într-o stare jalnică.
