Chiar dacă nu toată lumea doreşte se mai întâmplă şi lucruri frumoase şi care cel puţin în teorie ar trebui să adune oameni şi să-i facă să colaboreze. Asociaţia crescătorilor de animale din comuna Domaşnea a desfăşurat în acest început de an un proiect de constucţie a unei stâni refugiu la limita dintre munţii Cernei şi munţii Godeanu şi anume lângă lacul Iezer de la poalele vârfului Olanu(cel mai înalt vârf al munţilor Cernei). Având în vedere efortul susţinut din ultimile luni şi logistica impresionantă acest moment evident că trebuia sărbătorit iar sâmbătă dimineaţa cu tractoare şi maşini de teren câteva zeci de persoane împreună cu o serie invitaţi din diferite medii au urcat să vadă această stâna şi să sărbătorească momentul.
Stâna are vedere spre vârful Godeanu şi spre văile de la poalele acestui vârf. E o construcţie impresionantă având în vedere poziţionarea la o asemenea altitudine. Spun, probabil fără să mă înşel, că este cea mai mare stână construită vreodata în Carpaţii româneşti.
Ajungem undeva la prânz la stână. Soarele bătea frumos peste Godeanu. Lume multă adunată, multă veselie. Chiar şi nişte muzicanţi cântă melodii consacrate pentru această zonă precum: “Frunzulita firul ierbii” sau “Doina oilor“. Muntele se umple de veselie şi de voie bună. Asistăm la o sărbătoare câmpenească în toată regula. Părăsim pentru 1 oră stâna şi într-o urcare rapidă ajungem pe Olanu de unde admirăm creasta Cernii, Oslea Românească şi Piatra Cloşani.
Preotul din Domaşnea a venit şi el să binecuvinteze această construcţie printr-o slujbă la care a participat întreaga asistenţă. Între timp se mai construieşte şi o masă din ţăpligi şi scânduri de lemn unde se poate sta şi admira peisajul. Mai spre seară o parte dintre oameni pleacă rămânând doar o mică parte dintre cei ajunşi peste zi. Aprindem un foc chiar lângă stână şi stăm la o gură de răchie până spre ora 11. Ne retragem la cort mai apoi iar a doua zi dimineaţa în aproximativ 3 ore facem un traseu dus-întors până pe vârful Godeanu. Ceaţa ce acoperea partea dinspre Valea Cernei nu a permis o vedere prea bună de pe vârf dar chiar şi aşa priveliştea cu valurile de ceaţă era încântătoare. Vântul dinspre Ţarcu ţinea ceaţa în cealaltă parte a crestei într-un spectacol formidabil. Zăbovim preţ de câteva minute pe vârf dar din cauza frigului hotărâm să facem cale întoarsă. Ajungem din nou la stână, luăm rucsacii lăsţi de dimineaţă acolo iar mai apoi continuăm pe drumul forestier până la maşină. Bucata asta de forestier după coborârea de pe Godeanu îmi pune picioarele la încercare aşa că ritmul scade destul de mult. Într-un final ajungem şi după încă o oră şi jumătate suntem la Domaşnea. Paul pleacă spre Timişoara imediat iar eu mai zăbovesc până spre ora 8 când mă urnesc şi eu.
Această stână va fi în permanenţă deschisă turiştilor în toate anotimpurile. Singura rugăminte ar fi aceea de a păstra curăţenia şi a lăsa lucrurile aşa cum au fost găsite. Se vor lăsa şi lemne pentru cei care doresc să se aventureze şi în perioada iernii. Mai sunt de montat uşile şi geamurile şi de făcut nişte priciuri pentru a permite găzduirea celor care vor dori să înopteze aici. Sper să reuşesc să fac o vizită aici în perioada hivernală dacă drumul o va permite şi troienile nu vor fi aşa de mari. Până atunci de ce nu un weekend relaxant lângă stână mai spre toamnă.
Mulţumirile pentru reuşita acestui proiect se datorează tuturor celor care s-au implicat dealungul acestor luni. A fost un efort mare la adunat de piatră, la ridicat zidurile, la adus şi montat lemnul şi la acoperirea stânii cu şendrilă. Totul este realizat din materiale ecologice: piatră, pâmânt, cuie şi lemn pentru a respecta întrutotul idea de concept ecologic integrat în peisaj. Iată că după atâtea mii de ani această tradiţie continuă. Sunt convins că înaintaşii celor care au realizat acest proiect ar fi fost mândri să vadă aceste lucruri întâmplându-se.
