Locuri de la munte, prin Banat sau aiurea

Tăul Țapului - Păpușa

11 august 2013 · Munții Retezat

Dacă începutul de an l-am dedicat munților Țarcu/Godeanu/Mehedinți și Cernei iată că a venit vremea să facem o scurtă vitiză în muntele din visul meu. Odată, de mult, pe când eram copil, am avut un vis în care am văzut niște munți extraordinari cu niște creste splendide. Nu am ajuns în Retezat în acele vremuri. Îmi place să cred că Retezatul cu toată splendoarea lui e acel munte. Privind Colții Pelegii ieri, venind dinspre Porțile Închise, mi-am reamintit de acest vis.
 
Dacă pe la Poiana Pelegii sau pe la Pietrele am tot fost de data asta am decis să încercăm o altă variantă mai puțin umblată. Am ținut cont că e august și că Bucura se transformă într-un sat în această perioadă. De asemenea vârful Păpușa nu e așa accesibil din direcția Poiana Pelegii sau Pietrele. Așa că am plecat spre Hațeg, Râu Bărbat și refugiul Stâna de Râu. Drumul forestier e într-o stare neașteptat de bună. Sunt câteva porțiuni unde pot apărea probleme în caz de vreme nefavorabilă datorită alunecărilor de teren dar drumul era curățat și practicabil. Acest refugiu se află într-o poiană absolut superbă ce seamănă parcă cu Crovurile. E înconjurată de brazi și străbătută de câteva pârâiașe foarte frumoase. Unul dintre aceste pârâie are și o cascadă foarte frumoasă. Prin urmare e un loc de campare foarte bun. În caz că refugiul e liber se poate folosi și el pentru înnoptare. Am ajuns dimineața așa că priveliștea spre Păpușa Mare și Păpușa Mică îți tăia respirația.
 
De la refugiu plecăm spre Tăul Țapului și a sa celebră insulă. Conform unor informații găsite pe internet și datate 2011 traseul de la Stâna de Râu la Tăul Țapului nu ar fi marcat. Probabil între timp a fost marcat pentru că acum se poate urca pe punct roșu chiar de lângă refugiu. Urcarea este susținută prin pădure. Pentru că nu ne dăm seama de intrarea în traseu suntem nevoiți să traversăm o porțiune cu brazi căzuți. Ajungem până la urmă în traseul marcat și după aproximativ 1 oră și 20 suntem la Tăul Țapului.
 
Am apucat să văd o marte parte din lacurile și tăurile din Retezat iar Tăul Țapului, chiar dacă nu e foarte mare, e probabil cel mai spectaculos atât prin poziționare cât și prin celebra sa insulă. Impresia pe care o lasă din poze este că nu e așa mare dar dimensiunile sunt destul de mari având chiar și câteva grupuri de jnepeni. Se poate chiar trece de pe mal pe această insulă apa nefiind adâncă. Zăbovim câteva minute aici iar mai apoi după o urcare de aproximativ 30-40 de minute prin hornul din stânga lacului ajungem pe un vârf aflat pe o platformă aflată în continuarea Porților Închise. Nu cunoșteam exact configurația terenului și mă așteptam să ajungem undeva în mijlocul Porților Închise. De fapt le-am evitat în totalitate. Ca și destinație viitoare aș vrea să vin până la Tăul Țapului și să urc pe Vârful Mare prin Porțile Închise. De pe acest platou urcarea spre Păpușa arată spectaculos. Se distingea clar și Spălătura Păpușii. Trecerea prin această zonă este ajutată de un cablu pe o porțiune. Acest cablu e pentru ușurarea urcării pentru că probleme ar putea apărea aici doar pe vreme rea. Nu aș recomanda acest traseu pe vreme rea. Atât urcarea dinspre Porțile Închise cât și coborârea de pe Păpușa spre Păpușa Mică sunt foarte abrupte cu anumite zone în care trebuie atenție sporită și care pot crea probleme în caz de ploaie. Traseul nu l-aș considera tehnic ci mai degrabă solicitant.
 
Lângă Spălătura Păpușii auzim acel fluierat de marmotă și atunci când întorc capul o văd undeva în spatele nostru la distanță mică chiar sub potecă. Apuc să o fotografiez și să fac chiar un film. Neașteptată acestă întâlnire. Îmi doream să văd capră neagră și deși m-am uitat foarte atent nu am avut noroc nici de această dată. Ciobanul de la Stâna de Râu a spus că nu a văzut nici una toată vara. Se pare că sunt vânate tot mai mult în ultima vreme. E mare păcat că se întâmplă acest lucru. Caprele negre sunt un adevărat simbol al Carpaților. Mă aștept să dispară până la urmă într-o țara ca România pentru că aici nu are nimeni nici un interes real să le protejeze.
 
Trecem prin Spălătura Păpușii și ajungem sus pe vârf de unde admirăm Peleaga și Colții Pelegii. Perspectiva asupra întregului masiv este superbă. Continuăm coborârea spre Păpușa Mică prin Spintecătura Păpușii iar de aici prin Șaua Custurii înapoi la Stâna de Râu pe marcaj cu triunghi albastru foarte vizibil și proaspăt refăcut. Un alt traseu posibil de la Stâna de Râu este un circuit al Tăurilor Custurii prin Vârful Mare. De ce nu mai spre toamna/iarna care urmează.
 

Marcaje:

  • punct roșu  - Stâna de Râu - Tăul Țapului
  • triunghi albastru - Stâna de Râu - Șaua Custurii
  • cruce galbenă - Vârful Păpușa - Șaua Custurii

Etichete: Tăul Țapului, Vârful Păpușa