Locuri de la munte, prin Banat sau aiurea

Izvor Diana-Munk-Grota cu aburi

3 ianuarie 2014 · Munții Cernei

O tură de dezmorțeală care deși a fost la început de ianuarie a arătat mai degrabă a început de octombrie. Acum că s-au gătat toate sărbătorile am ieșit de lângă căldura de lemn de foc și confortul de la Domașnea și după 30 de minute ajungem la Herculane. În primăvară am încercat un traseu spre Vânturătoarea care era prea plin de grohotiș să putem să-l facem împreună cu Patricia. De data asta am ales un traseu care pleacă din centru istoric al Băilor Herculane și care urcă la izvorul Munk iar de aici continuă spre Grota cu Aburi pe lângă foișorul galben.
 
Urcare e susținută în serpentine până spre izvorul Munk. Nu mă gândeam că Patricia va merge până acolo singură dar a reușit cu mici trucuri să urce până la Grota cu Aburi. M-a surprins foarte plăcut și în același timp bucurat acest lucru. S-ar putea să am un partener de nădejde în anii ce urmează. Traseul e foarte bine marcat și între două marcaje succesive făceam mici concursuri pe care le câștiga de fiecare dată pentru că ea ajungea tot timpul înaintea mea. Interesant e că tot ce am făcut a fost să încep acest joc iar ea zărind următorul punct marcat îmi propunea să ne luăm din nou la întrecere. La întoarcere am mai ajutat-o și am luat-o după cap dar cred că în proporție de 70% a mers singură.
 
Mi se pare foarte important felul în care construiești reperele pentru copilul tău și ce anume îi arăți. Mi se pare extraordinar felul în care își amintește de plimbările pe Piatra Secuiului, prin Cheile Turzii sau pe Valea Cernei și se întâmplă de multe ori să jucăm tot felul de jocuri ce implică o grămadă de animale și tot felul de locuri prăpăstioase unde trebuie să fim atenți să nu cădem. 
 
Una peste alta e îmbucurător că îi place și că se bucură. Herculanele oferă o grămadă de posibilități în acest sens iar traseul de astăzi e foarte accesibil pentru acest gen de ture de inițiere într-ale drumețiilor montane pentru copii. Tot de la hotel Roman pleacă un traseu către Grota Haiducilor pe care aș vrea să mergem în săptămânile următoare dacă vremea va fi tot așa. Iar mai la primăvară de ce nu o urcare la biserica din Dobraia. E o potecă foarte frumoasă care deschide perspective largi asupra întregii văi a Cernei.
 
La întoarcere am încercat să găsim o cofetărie unde să ne așezăm dar în zadar. În zona centrală parcă a trecut războiul. Am avut un sentiment amar atunci când am ajuns la cofetăria din centrul istoric unde acum vreo 30 de ani puteai servi o limonadă și o prăjitură. Locul avea scaune și mese mici de lemn așezate într-un semi-întuneric. E foarte trist că o locație fantastică e în continuare lăsată uitării. Dar în același timp îmbucurător că toate locurile din jur sunt tot acolo așteptând să fie descoperite.