Locuri de la munte, prin Banat sau aiurea

Râușor-Ștevia

28 decembrie 2013 · Munții Retezat · Ture de iarnă

După un an cu foarte multe trasee iată că și sfârșitul de an ne prinde tot în mișcare. Pentru a doua oară ajungem în Retezat în acest an. Astă vară am făcut acel traseu incredibil de spectaculos pe la Tăul Țapului și vârful Păpușa. De data asta ne-am încercat puterile spre vârful Retezat. Plecăm pe la 7:30 de la Domașnea și după două ore ajungem la complexul alpin de la Râușor. Au apărut foarte multe cabane și pensiuni aici și mai toate foarte frumoase și cochete. Cred că e un loc unde o să vin într-un week-end cu fetele. Există și o pârtie de ski care deși e suficient de înclinată e din păcate foarte scurtă. Dacă s-ar reuși 5-6 kilometri de pârtie aici și unul-două telescaune cred că ar deveni o destinație interesantă. Să sperăm că investițiile vor continua pentru că locul părea să fie destul de animat chiar și în asemenea condiții.
 
Lăsăm Răușorul în spatele nostru și o luăm prin pădure. Nu intrăm bine în traseu că suntem întâmpinați de două veverițe jucăușe care s-au cocoțat pe un brad înalt până în vârful lui. Imediat am început să simt aerul tare și rece de munte care avea și o mireasmă de rășină fantastică. Același aer l-am simțit și la început de mai la urcare pe Borăscu. Așa că urcăm cu spor pentru că zăpada lipsea în prima parte a traseului. Dar cum ne apropiam de ieșirea din pădure cum începea să crească și grosimea stratului de zăpadă. De asemenea vântul bătea destul de tare. Trecem pe lângă un grup de 4 persoane și continuăm până la lacul Ștevia. Porțiuni cu zăpadă extrem de mare și viscolită în unele locuri. Ne facem loc până la lac unde încălzim un ceai la primus să ne hidratăm. Ochii ne sunt ațintiți spre vârful Retezat dinaintea noastră. Din păcate valuri ce ceață coboară dinspre vârf iar vântul continua să bată puternic. Decidem că nu are rost să încercăm nimic în asemenea condiții pentru că oricum vizibilitatea era foarte redusă. Alți 2 drumeți pe care îi întâlnim după o piatră ferindu-se de vânt decid același lucru. Din păcate vremea destul de bună până spre cota 2100 dar de acolo condiții destul de aspre. Și cum muntele nu pleacă din loc vom aștepta alte ocazii care cu siguranță se vor ivi. Oricum acum 2-3 ani mai toate turele le făceam vara. După tura din 2011 de pe Țarcu au mai urmat și alte plimbări de iarnă pe Culmea Nedeii sau pe creasta Munților Cernei și iată acum câteva zile plimbarea spre lacul Iezer din Munții Godeanu.  Din păcate iarna ziua este foarte scurtă și traseele de o zi trebuie bine calculate. Și accesul e dificil pe drumurile forestiere în perioada iernii. O variantă care cred că ar merita luată în calcul este urcarea la refugii sau stâni pentru o noapte pentru a folosi orele necesare retragerii din munte pentru atingerea obiectivelor urmând ca retragerea să o faci a doua zi dimineața.
 

Coborâm înapoi la Râușor cu o mică pauză la refugiul Condor unde stăm să mâncăm preț de 30 minute. Refugiul e relativ bine întreținut având în vedere altitudinea la care se află. E dotat cu sobă pentru lemne și are un loc de dormit unde cred că ar putea liniștit să doarmă 5 persoane. La nevoie chiar mai mulți. Există fierăstrău și topor și de obicei și un braț de lemne lăsat acolo. De asemenea oamenii au lăsat și conserve sau pâine. Cred că am fi putut rezista 2 zile cu ce exista în refugiu. E îmbucurător să vezi că se întâmplă genul ăsta de lucruri. Am așternut câteva cuvinte în jurnalul refugiului(datate 28.12.2013). Preț de câteva minute am răsfoit la întâmplare paginile scrise în acel jurnal. Îți dai seama citind că e un alt gen de lume aceasta a munților și a înălțimilor. E o lume rarefiată și aerisită. La distanță de nici 2 ore am intrat într-un super-market. Comparând rândurile înșirate în acel jurnal cu grămezile de oameni împingând la cărucioare prin magazine mi-am dat seama cât de mult ne-am transformat în doar câteva generații.

La întoarcere am oprit preț de 5 minute la mănăstirea Colț situată chiar lângă drum la intrarea în satul Suseni. Arhitectura trădează vechimea lăcașului acesta fiind construit între 1310-1315. Nu sunt o persoană religioasă dar genul acesta de biserici mi se par foarte interesante pentru că amintesc de perioade de multe apuse fiind parcă un arc peste timp. Biserica mi-a amintit de unul din cele mai bune albume de rock-progresiv apărute în ultimii ani și care are pe copertă un călugăr măturând interiorul pavat cu piatră ale unei mănăstiri(Neal Morse - Sola Scriptura). Pe un deal din vecinătatea bisericii se găsește și Cetatea Colț. Din păcate pare într-o stare de degradare foarte mare. E trist pentru că genul acesta de edificii și genul acesta de munți fabuloși ar transforma aceste locuri într-un areal turistic fantastic. Știu că turism înseamnă și agresiune dar dacă se face totul cum trebuie ar putea fi sustenabil și profitabil în același timp.

Să aveți un an fericit iar dacă nu ați fost niciodată pe munte încercați să o faceți măcar o dată în anul ce vine. Iar pentru cei care merg constant să aveți parte de cât mai multe zile acolo sus.