Câteodată, deși nu m-aș aștepta, totul devine magie. De această dată fix asta am experiementat. Magie în cea mai pură și clară formă. Pădurea e frumoasă în orice condiții dar atunci când ceața șe așează peste ea totul e amplificat. Nu cred că se poate mai frumos și mai spectaculos de atât.
Am pornit spre Domașnea cu gândul de a merge pe tărâmurile legendare ale Munților Cernei și la pădurile seculare de pe Valea Craiovei(atât cât a mai rămas din ele). Am ales până la urmă, împinși de prognoza de vreme rea din acest masiv, un loc magic pentru mine. Am plecat împreună cu Șerban spre Domașnea. Am plecat de foarte de dimineață și am intrat în pădure pe o ceață extrem de deasă. În urmă cu vreo câțiva ani am avut parte de condiții asemănătoare.
În general masivele muntoase surprind prin ceva foarte vizibil. Un vârf impresionant, un canion adânc, un lac frumos. În Semenic lucrurile stau diferit. Zona înaltă are o suprafață mică relativ la restul suprafeței acoperit cu păduri. Aceste păduri ascund o rețea hidrografică impresionantă ce a fost cunoscută și folosită în trecut din plin. Cele câteva brațe secundare ce formează râul Nera au o serie de alte ogașe secundare ce se învăluie unul pe altul într-o suprafață uriașă. Atunci când ceața acoperă aceast loc senzația pe care o ai atunci când o traversezi e unică. Un sentiment primar, primordial te cuprinde atunci când realizezi că acolo lucrurile sunt neschimbate de sute de ani. Cei mai frumoși și falnici fagi se găsesc aici. Nu trebuie să te uiți prea mult pănă să dai de un fag de 250-300 de ani sau chiar mai mult. Acești copaci răsar, cresc și mor fără să intervină nimeni. O multitudine dintre ei sunt căzuți. Poți observa de la o săptămână la alta, de la un an la altul schimbări.
Am tot auzit despre fagi cu pleurotus ostreatus din belșug. N-am avut parte să-i văd niciodată așa ca-n povești până la această tură. Mergând prin ceață o butoarcă bătrână a apărut în fața mea. Nu mi-a venit să cred ce am văzut pe acest lemn. Culoarea vineție închisă ce dă în negru caracteristică exemplarelor tinere părea ireală prin acea ceață. Aș putea cataloga momentul memorabil și l-aș adăuga fără discuție în topul celor mai impresionante lucruri văzute de când merg prin munți și prin păduri.
Am coborât și am traversat râul iar mai apoi am ajuns la canalul Coșavei ce duce apa în bazinul Bârzavei prin acele 2 tunele. Am trecut chiar și pe lângă mini-barajul de unde este captată apa și de unde începe canalul. În acel punct am stat pentru o pauză de masă iar apoi am început să revenim spre platou. Am întâlnit încă un lemn trântit având ciuperci pleurotus cam de aceeași vârstă cu cele menționate anterior. La revenire am mers oarecum paralel cu marginea pădurii așa că am trecut printr-o zonă cu câteva cascade extrem de frumoase pe care nu le știam. Spre orele serii am ieșit din pădure și ne-am oprit la nea Cornel la un ceai. De acolo am revenit spre Domașnea chinuind mașina până în pasul Prislop. Am fost surprins să văd pe platou câteva zeci de exemplare de Coprinus Comatus.
