Mda
Săptămâna trecută fiică-mea ne-a dat emoții cu o otită așa că a trebuit peste week-end să o doctorim. Un week-end în care am rămas în Timișoara după multe, multe săptămâni. Săptămâna a trecut repede așa că vineri seara ne-am urnit spre Domașnea.
Vremea nu părea foarte bună pentru mai nimic și ca dovadă sâmbătă am lenevit. Era foarte multă ceață și ningea viscolit la Domașnea așa că nu prea avea nici un sens să mișcăm ceva.
Duminică în schimb părea să se mai deschidă așa că mă trezesc, arunc skiurile în mașină și în timp ce mă îmbrăcam apare și Petrișor. Plecăm cu gândul să mergem la Muntele Mic. La Caransebeș intrăm pe centura încă închisă până la sensul giratoriu spre Muntele Mic și avem parte de o surpriză. O vulpe trece chiar prin fața mașinii noastre. N-am avut norocul să o văd așa aproape niciodată.
Drumul părea circulat dar de la Borlova era neumblat de dimineață. Urcăm până la urmă cu gândul că poate dau drumul la telescaun. Ajung încă câteva mașini dar după vreo 30 de minute de așteptat aflăm că n-au de gând să-i dea drumul. Oarecum mă așteptam să se întâmple asta așa că oarecum resemnat ne întoarcem înapoi la Domașnea. Chef de mișcare aveam așa că încercăm drumul care duce spre vârf. Ne împotmolim și dăm înapoi pentru că roțile patinau. O foarte bună ocazie să încerc lanțurile cumpărate anul trecut. Așa că le desfac și după câteva minute reușesc să le montez. Odată montate urcăm fără probleme până sub pădure de unde într-o ascensiune foarte rapidă de 40 de minute ajungem în culmea Cernii-Vâr pe o ceață foarte deasă cu viscol și vizibilitate extrem de redusă. Încă 25 de minute înapoi unde împachetăm și luăm drumul Timișorii.
Ne mișcăm încă foarte greu la capitolul skiat la Muntele Mic. Am înțeles că sus e în lucru montarea a 2 telescaune. Din păcate sunt 2 investitori diferiți dar se pare că nu reușesc să se înțeleagă și să facă un ski-pass unic. 2 telescaune și 3 teleski-uri pe același ski-pass ar fi un bun început. Dar probabil că o să mai treacă vreo câțiva ani până o să fie o stațiune decentă Muntele Mic.
La Văliug m-am uitat pe cameră și acolo se mișca ratrack-ul și părea să se skieze. Acolo lucrurile se mișcă parcă mult mai bine. Aș vrea să merg sâmbăta viitoare pentru că sunt convins că spre deosebire de Muntele Mic aici chiar are grijă și lucrurile chiar au un sens. Din nefericire drumul de acces pe la Slatina-Timiș de care mă bucuram foarte tare și care ar putea permite accesul spre pârtiile de la Gărâna, Semenic și Văliug o să rămână se pare închis pe perioada iernii. Va trebui făcut acel ocol lung prin Reșița care nu cred că e de dorit pentru nimeni(în afară de cei care ar urca direct din Reșița).
Urmează probabil încă un sezon cu zăpadă dar fără pârtii în Banatul Montan și deci încă un sezon în care banii timișorenilor se vor duce spre Kopaonik, Rogla, Jasna sau sutele de alte stațiuni din Austria.
Gata, anul viitor trec pe skiuri de tură. Pentru că zăpadă din fericire o să tot fie. Dar pentru pârtii o să trebuiască să mai așteptăm niște ani. Urăsc ideea să aștept 1 an ca să skiez 5 zile.
[alpine-phototile-for-picasa-and-google-plus src="user_album" uid="PetruCristescu" ualb="6163243565296166049" imgl="fancybox" style="windows" shape="rectangle" size="1024" num="40" shadow="1" border="1" highlight="1" curve="1" align="center" max="100"]