Locuri de la munte, prin Banat sau aiurea

Munce munce Semenic

7 septembrie 2014 · Bicicletă · Bicicletă Munții Semenic

Povesteam acum aproape un an, că pe drumul ce leagă DN6 de Văliug și Semenic se poate circula. Nu era finalizat în acel moment. De atunci am mai fost de câteva ori iar la ultima tură cu bicicleta am observat că existau 2 porțiuni surpate pe urcarea dinspre Slatina-Timiș. 
 
Cum ieri a plouat pe la Domașnea n-am putut să scoatem nici crâmpeii așa cum plănuiam dar nici să facem vreo mișcare în vreo direcție. Așa că ne învârtim pe lângă casă. Pe duminică vremea arăta mult mai bine. Așa că nu puteam să stau pe loc. Foarte interesant cum mă motivează genul ăsta de activități. Pe la ora 7 eram deja treaz și cu ochii spre cer. Un mic dejun rapid, pregătesc rucsacul, pun bicicleta pe mașină și mă îndrept spre Slatina-Timiș. Las mașina la umbra unui tei, mă echipez și iau în primire panta. 
 
De data asta mi-am propus să nu mă opresc în cel mai înalt punct al acestui drum și să merg până sus pe Semenic. 
 
Ploaia de ieri și primele raze de soare ale dimineții ridicau în aer un miros fantastic de pădure foarte proaspăt. Drumul urcă o bună bucată pe lângă râu așa că și sunetul apei coborând la vale completează senzația foarte plăcută. O să mă gândesc la această senzație în valurile de polen de ambrozie de la Timișoara. Sper ca ploile din aceste zile să risipească prostia asta care iată dă bătaie de cap la multă lume.
 
Cu relativă ușurință urc cei peste 15 kilometri până în punctul în care șoseaua începe să coboare spre Brebu Nou(Weidenthal). Priveliștea de acolo de sus înspre toate acele poieni de la poale de Semenic este minunată. Creează o impresie foarte liniștitoare și sunt foarte pitorești deși aceste locuri nu sunt deloc înalte fiind situate undeva la 800-900 de metri altitudine.
 
Încep coborârea pe drumul ca-n palmă proaspăt marcat și amenajat pe 99.9% din lungimea lui. Trec de Brebu Nou, de popasul de la Trei Ape, de Gărâna și încep urcarea spre Semenic. Profilul turei pe care l-am studiat cu o zi în urmă indica aproape 500 de metri diferență de nivel așa că, deși mi-am propus să stau în șa toată bucata de traseu până sus pe Semenic, undeva foarte aproape de ieșirea din pădurea mă opresc de vreo 2 ori să admir priveliștea. Recunosc, mă gândeam că ar arăta foarte bine o gondolă până sus pe Semenic de la Văliug. Din păcate cred că mai avem de așteptat până o vom avea. 
 
Într-un final ajung la chioșcul care pare să fie în permanență deschis unde îmi o cafea și un suc și stau preț de câteva minute să mă bucur de soare. Foarte puțină lume pe acolo și deși era început de septembrie totul părea înghețat. Din păcate nici drumul până aici de la bifurcație nu arată prea grozav dar e bine că măcar legătura peste munte există și e în stare foarte bună.
 
Mă urc din nou pe bicicletă și fac cale întoarsă cu gândul la cele 2 coborâri ce aveau să urmeze. Într-adevăr efortul depus până aici merită pentru că am parte de o coborâre superbă. Trec repede prin aceleași locuri și atmosfera pare să fie mai animată. Încep să treacă mașini într-o parte sau alta dar drumul rămâne în continuare foarte liber. O adevărată plăcere să te dai pe aici. Probabil va deveni o zonă clasică de promenadă pentru cicliști pentru că drumul e într-adevăr superb pentru a practica acest sport.
 
Ajung în punctul maxim din nou și încep ce-a de a doua coborâre. Fac mici opriri să fotografiez și destul de repede ajung jos în Slatina-Timiș la punctul de plecare. Satul s-a trezit și el fiind în mare fiertoare. Părea să urmeze o nuntă. Pun bicicleta sus pe mașină și în nici jumătate de ceas ajung înapoi la Domașnea.
 
Recomand aceast drum oricărui amator de ciclism pentru că e o adevărată delectare. Fiind foarte aproape de Domașnea sunt sigur că voi mai veni pe aici.