N-am rezistat să nu vin aici chiar dacă am mai fost în ultimul an de vreo 2 ori. De când am descoperit acestă zonă am rămas impresionat de frumusețea și sălbăticia ei. Fiind deja în Valea Almăjului nu mai aveam nevoie să mă folosesc de mașină. Am plecat practic în ambele ture din fața casei.
Luci era pe la Staier cu ceva treburi așa că ne întâlnim la ora 11 în Bozovici. De aici intrăm în Cheile Minișului până la lacul de acumulare de la Gura Golumbului. Asfalt fiind avem spor la pedalat. Trecem pe lângă crăiasa sufocată de turiști(cascada Bigăr). Nu cred că ajută pe nimeni genul ăsta de turism și înghesuială. Oricum n-am zăbovit prea mult acolo și ne-am văzut de drum.
Începem urcarea lină dar susținută care ne duce prin poienile Liciovacea/Scocu/Cuceș dar și prin păduri. Ne oprim să ne înfruptăm dintr-un corcoduș plin de rod dar și din mure negre și mari. Chiar dacă panta se mai domolește exploatările din zonă au transformat drumul destul de mult încât nu avem parte de viteza de înaintare dorită. Dar ce mai conta, vremea era perfectă, poftă de pedalat aveam așa că mergem mai departe.
Suntem surprinși să vedem un grup de vreo 5 tineri care făceau drumeție pe aici și care au urcat dinspre Lăpușnicul Mare. N-am întâlnit picior de turist pe aici niciodată când am fost. Nu m-aș fi așteptat să mai văd pe cineva plimbându-se de plăcere pe aici. Au ieșit la plimbare și la cules de mure. Am povestit un pic cu ei și ne-am văzut de drum mai departe. La fel de surpinși au rămas și ei să ne vadă pe bicicletă. Nu se așteptau să vadă nici ei pe nimeni pe aici.
Trecem pe sub stâncăriile de sub vârful Cârșa Mare care arată impresionant văzute de la baza lor și intrăm în porțiunea din pădure unde știam că urmează o pantă pe cinste. Mă încăpățânez să stau pe bicicletă și aproape că reușesc cu excepția unei mici porțiuni.
Traversăm în Poiana Roșchii trecând pe lângă un grup de vaci ce stâteau la umbră. Era și un bou pe lângă ele așa că încerc să mă orientez la variantele de scăpare dacă cumva i s-o năzări ceva pentru că animalul era pur și simplu uriaș. La ieșirea în Poiana Roșchii Luci se hotărâște să se bucure de soare și de vreme și se așează vreo 5 minute în iarbă. Ne reluăm drumul doar pentru a intra din nou în pădure. Bucățile de drum bun oscilează cu cele de drum spart și cu gropi. Reușesc să-mi agăț ghidonul de o creangă și să fac un salt frumos. De data asta aterizez în picioare. Am observat că mi-am îmbunătățit tehnica de a cădea. E bine pentru că nu prea se încumetă nimeni să te scoată de pe aici în caz că îți vei rupe ceva.
Nu eram hotărâți unde să coborâm dar parcă îmi face mai mult cu ochiul bucata până în Lăpușnicul Mare în detrimentul celei spre Moceriș. Pe vale la Moceriș Luci îmi spune că a mai fost așa că alegerea devine clară.
Coborârea până jos în Lăpușnicul mare e delicioasă. Ne oprim de vreo 2 ori în punctele de belvedere pentru a admira de sus Valea Almăjului. Se vedea tare frumos.
În Lăpușnicul Mare luăm o sticlă de apă de la un magazin și stăm vreo câteva minunte să ne odihnim. De aici continuăm spre Bozovici. Luci se întoarce la Steier iar eu continui pe bicicletă înapoi la Prilipeț. Seara a continuat cu un vin bun iar ziua următoare cu un festiv culinar pe cinste.
