Vârful Țarcu
Temperaturile foarte ridicate pentru această perioadă fac plimbările din ianuarie să semene mai degrabă cu plimbări de noiembrie. Cel puțin la poalele munților unde mai există doar petece de zăpadă gata să se topească și ele. Cred că de la ultima tură pe vârful Țarcu sunt aproape 2 ani așa că mi-am zis că ar fi o bună idee să facem o plimbare până pe vârf.
Dimineața taică-miu se lasă greu convins dar până la urmă se urnește și el. La ora 7 trezirea și pe la 8 și un pic plecăm de la Domașnea. Ajungem pe drumul fără zăpadă în Șaua Jigora iar pe la 9:30 suntem în traseu. Vremea destul de limpede așa că avem spor. Trecem pe lângă Cuntu fără să mai oprim. Fac mai puține poze ca de obicei pentru că încerc un ritm mai alert. Ajungem pe Vârf după 2 ore și 35 de minute. Dacă aș fi renunțat și la apararul foto și la făcut poze probabil scoteam sub două ore 30. Cred că e un timp foarte bun având în vedere că mai erau petece de zăpadă în anumite porțiuni.
Pe vârf ne adăpostim după cabana meteo și la câteva minute după ce ajungem se pune o ceață deasă. Pe vârf nu puteai rezista mai mult de 10 secunde fără mănuși pentru că vântul împingea temperatura la valori foarte joase.
Dani, unul din meteorologii de pe Țarcu, vine la noi și ne invită la un ceai așa că după ce mergem pe vârf ne oprim la cabana meteo unde bem o cană de ceai care ne încălzește. Mai povestim vreo 20 de minute iar apoi îi mulțumim pentru ospitalitate și facem cale întoarsă.
Am aflat de la Dani că în această lună(ianuarie 2014) a fost înregistrată cea mai mare temperatură de când de există cabana meteo pe Țarcu(1959) și anume 7 grade Celsius. Într-adevăr complet anormală această temperatură pentru această perioadă și pentru această altitudine.
Dacă la urcare am urcat cu spor la coborâre suntem mult mai leneși. Din păcate vizibilitatea nu foarte bună nu ne permite să facem prea multe poze dar la un moment dat în apropiere de Sadoveanu ceața se mai rărește și stăm să admirăm căldarea imensă de la poalele vârfului.
Ne oprim și să ne cățărăm pe niște pereți de zăpadă rezultați în urma viscolului care aveau undeva la 4-5 metri.
Ajungem în poiana Șeroni unde mai facem o scurtă pauză iar mai apoi continuăm spre masa din lemn situată la distanță mică de șaua Jigora. Aici iarăși stăm preț de câteva minute să mâncăm ceva. Undeva mai jos de noi mai era o familie cu un copilaș. Apropiindu-ne de ei îi recunosc pe Alin Ciulă și pe Loredana care au ieșit la o plimbare scurtă cu fetița. Povestim puțin cu ei și aflăm că la cabana lui Coco Galescu ar urma să fie o prezentare a lui Horia Colibășanu(pe care l-am zărit urcând spre Cuntu la coborâre). Din păcate prezentarea era la ora 20:00 așa că era prea mult de așteptat deși ar fi fost interesant de văzut.
Cuvinte de laudă și pentru cei care au montant panourile informative de pe traseu cu informații despre munții Țarcu și flora/fauna de aici. Pe lângă aceste panouri există și indicatoare din lemn cu traseele turistice care sunt foarte reușite(lemn iar literele arse). De asemenea există un zid de piatră în apropiere de crucile celor doi tineri care au murit aici în acea cumplită zi de iarnă din 2010. Pe lângă momâile de piatră un număr mare de pari care de asemenea ajută pe timp de ceață. Dani de la stația meteo spunea că el s-a ocupat să ridice atât zidul cât și parii ce ajută la orientare. Am avut impresia unui traseu foarte civilizat, bine marcat și organizat.
Ajungem la mașină iar de aici înapoi la Domașnea. A fost o tură foarte frumoasă deși mă așteptam la condiții mai aspre. Sper să vină până la urmă și zăpada pentru că ski-urile parcă prea stau ca la expoziție în această iarnă. Dacă ninge foarte probabil să vizităm Rogla(Slovenia) unde am mai fost în 2011 și unde aș vrea să merg și în această iarnă împreună cu Patricia și Elena.
























