Nu, titlul nu are legătură cu vreun limbaj de programare sau cu ceva operatori dintr-un asftel de limbaj. Voiam doar să zic, aşa mai pe scurt, că în tura din acest week-end am urcat pe la Valea Bolvaşniţa şi am coborât pe Valea Cernei. Prognonza nu arăta prea grozav mai pe după-masă aşa că am mers la o tură de bicicletă. Bicicletă care iată, după tura de azi, a trecut de 800 de kilometri şi peste 15.000 metri diferenţă de nivel măsuraţi cu Strava. E o bicicletă de 27.5 ce cred că e un bun compromis ajutând atât pe porţiunile drepte dar şi pe coborârârile mai tehnice. Şi dacă tot vorbim de distanţe şi kilometri, tot în acest week-end maşinuţa noastră va trece de 50.000 de kilometri.
La Valea Bolvaşniţa se ajunge urmând E70 la distanţă scurtă înainte de Băile Herculane, pe un drum de 3 kilometri. Trec de sat şi continui pe vale pe un drum cu înclinaţie perfectă pentru pedalat. Track-ul făcut în Google Earth cu o seară înainte indica acelaşi lucru. Aşa că mă bucur de aer curat şi de verdeaţă şi pedalez. Odată cu înălţimea peisajul devine şi mai interesant. Drumul şerpuieşte pe lângă un râu pe care regăseşti o multitudine de mici cascade şi foarte mulţi bolovani răsfiraţi prin albia lui. Evident că şi aici se taie lemne în neştire, porţiuni mari fiind efectiv rase de pe faţa pământului. Lucru de altfel vizibil şi pe fotografiile Google din satelit. Ajung într-o locaţie în imediata apropiere a zonei unde sunt trase aceste lemne tăiate iar de acolo cotesc la stânga pe o pantă abruptă. După scurt timp dau de prima poartă din cele vreo 5 pe care a trebuit să le deschid şi să le închid pentru că oamenii ţin animalele în locuri îngrădite. Odată cu acestă poartă se deschide lumea Arjanei. Drumul forestier face loc poenilor şi oamenilor adunând la fân. Vacile de asemenea stau şi pasc liniştite. Zona e locuită chiar dacă e izolată şi cei ce locuiesc acolo îşi lucrează pământurile. Să vezi o astfel de poiană cosită şi îngijită e o adevărată încântare pentru ochi. Această zonă are un pitoresc aparte peste care tronează impunător Arjana fiind un colţ de lume în care lucrurile au rămas aşa cum au fost în trecut. Pe aici se aleargă şi la Hercules Marathon aşa că după o coborâre prin nişte grădini foarte frumoase urc la Dobraia la bisercuţă.
La Dobraia zăbovesc preţ de vreo 5 minute cât să mănânc un baton. De acolo urmează o coborâre până în Valea Cernei pe care o parcug pe bicicletă cam jumătate. Terenul fiind totuşi destul de accidentat pentru bicicletă e nevoie să o iau de coarne în anumite porţiuni. Relativ repede ajung jos la Cerna şi trec podeţul de la Dumbravă. Aici mă reorganizez şi cobor până jos în Pecinişca încă vreo 15 kilometri. Mă opresc la uica Mişu şi povestesc vreo 20 de minute cu el iar mai apoi mă îndrept spre punctul de plecare trecând prin Mehadia.
După acest sfârşit de săptămână un lucru e clar. Se simte miros de toamnă la Domaşnea. Ziua e tot mai mică şi seara e tot mai rece. Îmi stă gândul deja la plimbările prin pădurile din Godeanu după bureţi. Dacă în această toamnă va ploua sunt şanse mari să se facă.
În această noapte în zona montană din Banat au avut loc fenomene meteo extreme şi 30 de localităţi au rămas fără curent electic. Case din multe localităţi au rămas fără ţiglă şi foarte mulţi copaci au fost smulşi din rădăcini. Evident că pădurile vor fi tăiate în continuare într-un ritm alarmant. În acestă plimbare cu bicicleta am apucat să văd o exploatare serioasă şi după cum se poate vedea şi în fotografia preluată de la Google o suprafaţă uriaşă a fost rasă de pe faţa pământului. Dacă ar tăia-o şi bani ar fi investiţi în mod direct în infastructura comunităţilor probabil ar mai fi de înţeles. În schimb rămânem şi fără păduri şi la fel proşti şi săraci.
La Domaşnea, din câte aud, primarul urmează să facă un măcel asemănător cu pădurea comunală. Evident nu în interesul comunităţii pentru că banii vor intra în buzunarele largi ale mafioţilor din acestă industrie a tăietorilor de lemne.