Am părăsit Franţa de dimineaţă şi am trecut prin Claviere coborând încet dar sigur către Torino. Drumul e spectaculos cu o serie de tunele. Fiind relativ de dimineaţă traficul era destul de rarefiat. Mai apoi, după Torino, lucrurile s-au aglomerat şi am înaintat cu viteza melcului până în pasul Brener. Situaţia era asumată aşa că ne-am târât încet dar sigur către Austria.
În urmă cu ceva vreme am mers la schi în zona Kitzbühel. De acolo am ajuns şi la Ellmau într-una din zile. Mi-am propus să vin şi vara aici aşa că în drumul de întoarcere am făcut o oprire de câteva zile. Am dat uscăciunea Alpilor Sudici pe verdeața Alpilor austrieci. Dar verdeața nu vine singură ci însoțită de precipitații. Dacă într-una din zile am făcut plimbarea anuală prin Innsbruck, tocmai din cauza ploii, am prins totuși o zi faină în care am apăsat pedala. În Innsbruck n-am cumpărat nimic dar mă tot amăgesc de vreo 2 ani să-mi schimb bocancii. La cât de scurtă e iarna nu prea merită investit în bocanci. Cele câteva ture de iarnă o sa fie probabil tot în clăparii de schi de tură
Valea în care se află Ellmau nu are întălțimi foarte mari dar punctul de maxim tot ajunge la 2344 în Munții Kaiser. Partea opusă a văii contrastează fiind mai domoală și cu destule poieni fiind în același timp și destul de împădurită dar și brăzdată de o serie de instalații de transport pe cablu.
Am pornit fix din fața locului în care eram cazați în direcția Hintersteiner See. Au urmat o serie de urcări și coborâri până am ajuns la acel lac. Destul de multă lume se plimba pe lângă lac. Nu știu de ce atunci când am ajuns acolo locul mi-a amintit de pictura lui Georges Seurat. Nu puteam să plec de acolo fără să iau o pauză de hidratare așa că am luat o nefiltrată și am stat să ascult un localnic cântând o tradițională la acordeon. Apa lacului era incredibil de curată iar într-un punct s-au adunat sute de pești. Cred că atunci când e vorba de curățenie și respect față de natură e o diferență fundamentală între Carpați și Alpi. Sărăcia vine în general cu lipsă de educație și gunoaie iar dezvoltarea vine cu dispariția locurilor cu adevărat sălbatice. Un lemn mascat de vegetație pe care nu l-am observat m-a făcut să iau o trântă zdravănă intrând cu capul într-o grup de ferigi. Potecile frumoase pe alocuri tehnice oscilau cu drumurile forestiere.
Soarele a început să bată binișor așa că atunci când am ajuns jos în Scheffau era foarte plăcut. De acolo am luat o urcare cu gondola până sus așa că am ajuns repede pe muchia opusă. Aici nu e atât de stâncos iar înălțimile sunt mai blânde locul fiind extrem de propice turele de MTB. De fapt, acel areal uriaș cu înălțimi domoale a fost și motivul inițial pentru care am făcut acest popas în drum spre casă.
Coborârea e destul de tehnică și abruptă iar pe alocuri e nevoie să descalec. Dacă în partea opusă la acea cabană de lângă lac se auzea un acordeon în această parte la una dintre cabane era o adevărată petrecere cu o terasă plină de oameni și o formație cânta un fel de muzică tradițională pe ritmuri disco. Am revenit în Ellmau iar de acolo pe un drum lăturalnic înapoi în Going.
