Locuri de la munte, prin Banat sau aiurea

Ciampinoi - Gardena Pass

6 august 2014 · Munții Alpi · Munții Dolomiți

Ultima zi de stat în Dolomiți și Val Gardena a avut același parcurs cu cele 2 de dinainte. Din fericire nu a plouat. Am hotărât să nu mai fac tura de bicicletă pentru că urma o zi cu un drum lung înapoi acasă.

Cum cardul cumpărat era valabil 3 zile am profitat și dacă în celelalte 2 zile am mers în Ortisei și Santa Cristina de data asta am mers într-o plimbare scurtă până în centrul Selva iar de acolo am luat gondola ce poartă numele Ciampinoi. Ajungem rapid sus iar de aici coborâm o pantă lungă ce cotește la stânga pe la mijlocul ei. De aici ajungem la o altă cabană unde îmi sar câteva lucruri în ochi. Observ un panou cu tot felul  de șurubelnițe și alte unelte pentru reparat bicicleta dar și locuri de legat bicicleta cu lanț inclus. Poți deci veni cu bicicleta până aici și ca să nu o lași aiurea sau să cari un lanț de legat o legi frumos de acel rastel. Iar pentru că mai vin și oameni cu animale exista niște locuri unde câinii puteau să servească apă din niște ligheane special amenajate pentru asta. Șezlong-uri împrăștiate în jurul cabanei te invitau la o baie de soare la peste 2000 de metri cu Langkofel stând să cadă pe tine din spate iar în față grupul Sella în toată splendoarea lui. Prețurile erau pe măsura locului. Spre exemplu o cupă de fructe de pădure 6.50 Euro. Ne mai învârtim un pic și facem cale întoarsă pentru a lua telegondola înapoi.

Mai pe seară mergem toți 3 în pasul Gardena. Vrăjit fiind de ce am văzut cu o zi în urmă pe bicicletă le-am propus fetelor să mergem să vedem apusul din acest pas. Priveliștea pe care o ai din acest pas este magnifică. Se vede până spre Heiligkreuzkofel și Cunturines-Spitze. De fapt, în orice direcție ai te-ai uita vezi doar vârfuri, pajiști alpine și drumuri șerpuind printre ele. De asemenea locul e împânzit de instalații de transport pe cablu. Comparativ cu ce există pe noi aș putea zice că seamănă cu stâncăriile ce se pot vedea pe Valea Cernei sau cu Retezatul dar suprafața Dolomiților este uriașă în comparație cu aceste locuri. Dar totul e parcă mult mai impresionant aici. Atât ca și aspect dar și ca mod de organizare.

Au fost 3 zile absolut fantastice în care am reușit să vedem lucruri extraordinare. Chiar dacă distanța e mare din Timișoara până aici cu siguranță că o să mai revin pentru că nu degeaba Dolomiții au fost declarați Unesco World Heritage site. Iar data viitoare o să vreau să stau mai mult și să mă avânt mai puternic pe traseele de bicicletă de pe aici. Acești munți sunt absolut fabuloși având un pitoresc aparte. Cu greu o să-mi scot din cap imaginile întipărite în aceste zile.

Obișnuit fiind cu sălbăticia și izolarea locurilor de pe la noi mă gândem că poate nu o să-mi placă să văd super organizarea de acolo. Dar iată că nu s-a întâmplat așa. Îmi doresc să se facă pași repezi în această direcție și pe la noi dar pe de altă parte mă gândesc că anumite zone ar trebui să rămână neatinse. În primul rând să nu existe drumuri chiar peste tot ca pe aici. Pentru că pe unde se vor face drumuri va fi dezastru. Pe de altă parte nici nu putem sta să ne plângem de milă și să rămânem săraci fără să exploatăm ce avem lângă noi. Dar totul trebuie făcut cu cap, nu în felul în care se face acum. Nu trebuie să ajungem la nivelul de acolo dar între ce există acum la noi și ce există acum la ei e o distanță foarte lungă. Iar noi am avea și avantajul experienței lor din care am putea învăța. Poate n-ar strica o colonizare cu niște tirolezi prin Banat așa cum s-a mai făcut în trecut. Dar evident că acest lucru e foarte improbabil.

M-am gândit mult și m-am întrebat cum au putut să ajungă la un așa nivel de dezvoltare în Alpi. Era evident că relieful înalt alpin nu prea le-a dat de ales și trebuiau să construiască aici spre deosebire de noi care am avut de ales văile multe mai joase de la poale. La noi sunt puține localități situate la înălțime și de obicei foarte izolate și nedezvoltate. Pe de altă parte cei din Alpi nu au rămas doar niște văcari care să stea și să mulgă vacile. Au dus modul de organizare la un nivel incredibil. O să caut să văd dacă găsesc o istorie a dezvoltării turismului în Alpi pentru că e un subiect de studiu foarte interesant.

Și ca să le găsesc nod în papură zic doar că un singur lucru merge prost acolo. Accesul la Internet e greoi și nu prea găsești punte de acces Wi-Fi gratuite.

Până la o viitoare revedere cu Dolomiții mă întorc înapoi la munții noștri.