Nu îmi era clar în ce direcţie să o iau. Mă gândeam la Ţarcu pe la Feneş şi Râul Alb, după bureţi spre Cerna Sat sau de ce nu la Cornereva spre creasta Munţilor Cernei. Până la urma a venit şi taică-miu cu mine deşi s-a codit un pic de dimineaţă.
Plecăm spre Armeniş iar de aici spre Feneş. Trecem de cabana Hidroelectica şi înaintăm încă vreo 8 kilometri într-un drum plin de noroi. Nu aş fi vrut să cobor pe aici fără maşină. Ajungem într-un punct în care am făcut cale întoarsă. Era prea distrus drumul pentru a mai forţa înaintarea. Asta în condiţiile în care mai era ceva de mers până la capătul drumului forestier. De aici ne-am fi dorit să urcăm prin pădure în eventualitatea că o să găsim şi ceva bureţi de fag şi într-un final să urcăm pe Ţarcu. N-a fost să fie de data asta. Drumul era într-o stare mult prea proastă pentru Sandero. Un motiv în plus să mă gândesc în anii următori la o maşină de teren la mâna a doua. Am fi trecut pe aici fără probleme. Aşa că facem cale întoarsă spre Domaşnea, oprim să alimentăm la benzinărie iar pe drum negociam asupra destinaţiei. Cum deja am pierdut ceva timp pe drumul noroios am decis să o tăiem scurt la Plugova către Cornereva şi să abordăm una din următoarele văi ce urcă spre creata Munţilor Cernei. Dacă ultima dată am urcat prin Frăsâncea spre Vlaşcu acum am urcat spre Piatra lui Andrei şi Pietrele Albe.
Locaţia nu era complet nouă pentru că am coborât pe aici acum 3 ani după tura lungă de creastă în Munţii Godeanu/Cernei. Am fost interesat de configuraţia traseului şi de varianta de coborâre spre Cornereva pentru că la acea dată am ocolit extrem de mult. Odată ajunşi la stâna de la Pietrele Albe în loc să facem dreapta şi să coborâm în jos am făcut stânga şi am mers kilometri buni pe forestier. Dacă am fi ştiut eram în capătul drumului ce vine din centru Cornerevei în 30 de minute. Acum acest drum e asfalat şi deşi îngust e o delectare să conduci pe el.
Ajungem, întaintăm de la capătul unde se termină asfaltul încă câteva sute de metri, parcăm şi o luăm la pas intuind traseul. După o urcare scurtă cotim la dreapta, alimentăm cu mere bio căzute pe jos şi urcăm pieptiş preţ de vreo oră. Trecem printr-o pădure tânără şi odată ajunşi în partea de sus zărim un luminiş care ne scoate în drumul de care ne aminteam din tura cu Luci. Apropo Luci să şti că te tot pomenim prin turele noastre. Sper să vii mai repede de acolo că avem treabă pe aici.
Continuăm pe acest drum pănă într-o poiană splendidă cu fagi rari şi o stână în mijlocul lor. Probabil unul din cele mai pitoreşti locuri pe care le-am văzut pe la noi. Rărimea fagilor, stâna, cerul sticlos, seminţele de fag căzute pe jos şi creasta munţilor pe aproape fac din acest loc un loc magnific. M-am înfruptat din jîr(seminţe de fag) care sunt foarte gustoase şi o soluţie foarte bună în caz de rătăcire peste noapte. Nu cred că mai sunt mulţi mistreţi pentru că altfel ar fi fost mâncate deja. La iarnă când vine zăpada o să vreau să vin până aici şi să încerc ski-urile.
De la stâna dintre fagii rari de la Pietrele Albe continuăm spre creastă şi print-un ocol lung al vârfului de lângă Piatra lui Andrei coborâm înapoi. Acest vârf este localizat între vârful Bandiolu şi vârful Boldoveni. Sus pe creastă stăm preţ de jumătate de oră, înfulecăm ceva şi admirăm creasta Godeanu care în partea de sus la peste 2000 de metri a îmbrăcat o mantie albă. Cerul foarte curat deschidea o perspectivă foarte îndepărtată spre toată Oltenia. Se vedea şi creasta Parângului la rândul ei învelită în alb. Nu-ţi mai venea să pleci de aici. Mai ales că era relativ călduţ iar vântul nu bătea foarte tare. Pe urcare am dat şi peste un izvor în imediata apropiere a unei cruci. Se pare că cineva a fost trăsnit cu cu ceva ani buni în urmă. Într-adevăr zona e foarte expusă vara şi cred că e locul unde aş vrea cel mai puţin să fiu prins de o ploaie cu fulgere.
La coborâre intrăm prin pădure în speraţa că poate găsim şi ceva bureţi de fag. Evident fiind doar marginea pădurii nu am găsit nimic. Pentru delicatesele astea trebuie să umblii şi mai ales trebuie să fii şi cunoscător al locurilor ca să nu umblii degeaba. Cresc pe fagi căzuţi daţi în putred şi au nevoie de o perioadă ploioasă urmată de o perioadă călduroasă(umezeală şi căldură). Săptămâna următoare aş vrea să ne încercăm norocul pe Valea Cerni înspre Cerna Sat. La ieşire din pădure am întâlnit un cornerevinţ cu toporul în mână şi traista în spate. Spunea că a umblat vreo 5-6 ore şi a dat peste o butoarcă de pe care a luat câteva kilograme bune. Coborâm pe altă cărare înapoi la maşină prin pădure însoţiţi de cornerevinţul nostru şi ne reîntoarcem la Domaşnea. Aici o ciorbă bună şi câteva pahare de must din producţie proprie după care un pahar zdravăn de vin bun au făcut noaptea să treacă pe nesimţite.
Prima fotografie din album este cu drumul forestier Armeniş-Feneş şi locul de unde am abandonat urcarea spre Ţarcu.
