Pe la mijlocul săptămânii trecând pe lângă biroul unor colegi aflu că vor să meargă în Crovuri. Nu ştiam foarte clar dacă o să urc pe Godeanu dar într-un final mă alătur şi eu echipei sâmbătă şi după o reorganizare scurtă la un ceai/cafea la Domaşnea ajungem la Herculane. Colegii merg la pensiune să lase bagajele şi pe la ora 12:00 suntem intraţi în traseu.
Vestea bună este că am văzut muncitori şi utilaje pe drumul de pe Valea Cernei. Era cazul să intervină asupra lui pentru că era într-o stare avansată de degradare. Asta e un semn bun pentru că se reduc timpii de stat pe drum.
La podul de la Hotel Roman ni se alătură şi Dodi aşa că suntem într-un final 6. Urcare prin pădure e foarte aspră şi solicitantă aşa că Ritchie decide să se întoarcă. Continuăm restul de 5 şi după o oră ajungem în poeniţă. De acolo încă 45 de minute şi intrăm în Crovuri. Aceleaşi culori fenomenale şi de data asta. Cerul era sticlă şi vremea foarte plăcută aşa că lenevim când sub un brad, când la cules de jir. Toată lumea a apreciat jir-ul pentru că într-adevăr are un gust excepţional.
Facem şi destul de multe poze. E tura în care am şi eu o grămadă de poze pentru că de obicei nu trec de 2,3. Urcăm pe vârful situat în Crovul Mare şi admirăm toată nebunia asta de vale a Cernei. Mâncăm pe vârf unde facem iarăşi un set de poze iar apoi coborâm la petecul de apă ce se vedea de pe vârf. Reuşim câteva cadre foarte reuşite aici. Cerul şi stâncăriile din jur se reflectau perfect în acel mic lac probabil format din apa de ploaie.
Coborâm la punctul de belvedere unde stăm preţ de 15 minute să vedem apusul iar mai apoi coborâm înapoi la maşini. Mergem înapoi la pensiunea unde era cazaţi Maria, Ciprian, Adriana şi Ritchie unde mai zăbovesc 15 minute iar mai apoi plec spre Domaşnea.
O zi superbă din toate punctele de vedere şi iată o nouă plimbare prin Crovuri pe care parcă le simt ca un fel de casă. E o plăcere să revin aici de fiecare dată. Intarea în Crovuri îmi lasă întotdeauna aceeaşi impresie de poartă către o altă lume. După urcuşul susţinut de fiecare dată când trec pe acolo resmit aceeaşi senzaţie de a intra într-un loc special. Compania colegilor a fost foarte plăcută şi sper să reuşim să mai mergem şi în alte ture în lunile viitoare.
