Din nou prin Crovuri
Pe la mijlocul săptămânii trecând pe lângă biroul unor colegi aflu că vor să meargă în Crovuri. Nu știam foarte clar dacă o să urc pe Godeanu dar într-un final mă alătur și eu echipei sâmbătă și după o reorganizare scurtă la un ceai/cafea la Domașnea ajungem la Herculane. Colegii merg la pensiune să lase bagajele și pe la ora 12:00 suntem intrați în traseu.
Vestea bună este că am văzut muncitori și utilaje pe drumul de pe Valea Cernei. Era cazul să intervină asupra lui pentru că era într-o stare avansată de degradare. Asta e un semn bun pentru că se reduc timpii de stat pe drum.
La podul de la Hotel Roman ni se alătură și Dodi așa că suntem într-un final 6. Urcare prin pădure e foarte aspră și solicitantă așa că Ritchie decide să se întoarcă. Continuăm restul de 5 și după o oră ajungem în poieniță. De acolo încă 45 de minute și intrăm în Crovuri. Aceleași culori fenomenale și de data asta. Cerul era sticlă și vremea foarte plăcută așa că lenevim când sub un brad, când la cules de jir. Toată lumea a apreciat jir-ul pentru că într-adevăr are un gust excepțional.
Facem și destul de multe poze. E tura în care am și eu o grămadă de poze pentru că de obicei nu trec de 2,3. Urcăm pe vârful situat în Crovul Mare și admirăm toată nebunia asta de vale a Cernei. Mâncăm pe vârf unde facem iarăși un set de poze iar apoi coborâm la petecul de apă ce se vedea de pe vârf. Reușim câteva cadre foarte reușite aici. Cerul și stâncăriile din jur se reflectau perfect în acel mic lac probabil format din apa de ploaie.
Coborâm la punctul de belvedere unde stăm preț de 15 minute să vedem apusul iar mai apoi coborâm înapoi la mașini. Mergem înapoi la pensiunea unde era cazați Maria, Ciprian, Adriana și Ritchie unde mai zăbovesc 15 minute iar mai apoi plec spre Domașnea.
O zi superbă din toate punctele de vedere și iată o nouă plimbare prin Crovuri pe care parcă le simt ca un fel de casă. E o plăcere să revin aici de fiecare dată. Intarea în Crovuri îmi lasă întotdeauna aceeași impresie de poartă către o altă lume. După urcușul susținut de fiecare dată când trec pe acolo resmit aceeași senzație de a intra într-un loc special. Compania colegilor a fost foarte plăcută și sper să reușim să mai mergem și în alte ture în lunile viitoare.
































