Locuri de la munte, prin Banat sau aiurea

Piatra Secuiului în familie

18 august 2013 · Munții Apuseni

 
În urmă cu câteva săptămâni am aflat de existența Pietrei Secuiului din Munții Trascău. Profilul pe care îl are mi se pare impresionant și extrem de pitoresc. Zona e potrivită pentru a merge cu familia pentru că e liniștită și cu destule variante de vizitare: Cheile Turzii, Cheile Vălișoarei, Piatra Secuiului, Salina Turda fiind cele mai cunoscute. Am găsit o pensiune situată la vreo 3 kilometri de Rimetea înspre Turda. Pensiunea se numește Perla Trascăului. E o pensiune de 3 stele care arată destul de bine și care părea o variantă destul de bună pentru cele câteva zile cât urma să stăm în zonă. Are parcare destul de mare, internet wireless, restaurant și loc de joacă pentru copii. Prețurile mi s-au părut destul de mari atât la cazare cât și la restaurant. Micul dejun era inclus în preț dar mă așteptam la mai multe produse tradiționale așa cum se laudă pe site. În meniul de la micul dejun nu au inclus în cele 3 zile cât am stat nimic specific ci doar mâncare standard de super-market. Camerele sunt destul de mici mai ales dacă se merge cu un copil așa cum am mers noi. Una peste alta este un loc frumos unde să mergi dar principalul dezavantaj pe lângă altele minore care se pot trece cu vederea este prețul un pic prea piperat atât la cazare cât și la mâncare.
 
Cât despre satul Rimetea nu prea ai multe de zis. E probabil una dintre cele mai bine conservate localități din Transilvania. Mai toate casele sunt renovate păstrându-se vechea arhitectură specifică zonei: fațada albă, geamuri vopsite în verde, porți și garduri de lemn. Satul are o atmosferă foarte plăcută cu iz medieval fiind foarte liniștit. Creasta calcaroasă a Pietrii Secuiului proiectată peste sat completează această imagine splendidă. E un loc mirific și o bijuterie a Carpaților fără îndoială. Cei mai mulți vizitatori sunt din Ungaria dar am întâlnit la pensiune și doi austrieci veniți din Carinthia pentru parapantă dar și doi japonezi care desenau ceva inspirați de priveliștea zonei. Chiar în zona centrală lângă biserică există o mică bodegă în pivnița răcoroasă a unei case cu mese din lemn afară și unde e o încântare să te așezi după o plimbare pe creastă.
 
Pornim duminica cu gândul să urcăm pe Piatra Secuiului. Ajungem pe la ora 4 iar undeva în jurul orei 5 ,împreună cu Elena și Patricia, ne urnim către rucărul ce desparte masivul calcaros. După vreo două ore în care am cărat-o pe Patricia și după ce în scurtele perioade în care a mers singură se cățăra pe toate pietrele iată ca ajungem în șaua de sus. Nu prea mai era timp de plimbare pe creastă așa că ne-am întors înapoi pe același traseu. Patriciei i-a plăcut extrem de tare și a fost foarte încântată de ce a văzut pe traseu. M-am bucurat văzând-o că-i place și sper ca genul ăsta de plimbări să o motiveze și să o influențeze în sens pozitiv. Mă aștept ca de la anul să pot face și trasee mai lungi cu ea. 
 
Ziua următoare a fost mai relaxantă și am mers să vizităm salina Turda. Ca orice alt loc unde se poate ajunge ușor e și foarte aglomerat. Elenei nu i-a plăcut foarte tare senzația pe care ți-o dă dar Patricia s-a bucurat de locul de joacă pentru copii. Nu părea să o intereseze prea tare că se află la sute de metri sub pământ. Am avut și "norocul" să vedem cum una din capsulele roții mari din interiorul salinei se rupe și cum oamenii rămân suspendați sus. Dovadă clară că nu trebuie să umblii prea mult ca să dai de dracu. Și mai și plătești câteodată pentru asta.