Plecarea o facem din Domașnea urmând să ne întâlnim cu Justi și Sabrina. Facem ultimile cumpărături din Caransebeș(printre care și 2 lubenițe care ne-au prins foarte bine la coborâre și spre surprinderea noastră deși era foarte cald au rămas reci în mașină). De la Caransebeș ieșim spre Hațeg și înainte cu câțiva kilometri de această localitate cotim la dreapta în dreptul localității Clopotiva. De aici drumul ne duce spre una din intrările în masivul Retezat(pe la Gura Apelor).
Lăsăm mașinile undeva după barajul de la Gura Apelor chiar în coada lacului acolo unde se varsă Lăpușnicul Mare.
Campăm chiar lângă lac urmând ca a doua zi să pornim spre Gugu lucru care s-a și întâmplat în jurul orei 9 dimineața. Facem o ultimă poză de grup înainte de plecare. Primul hop este trecerea râului așa că ne dăm bocancii jos și trecem prin râu. Apa rece și învolburată ne relaxează picioarele, lucru foarte important pentru urcarea care urmează.
Drumul prin pădure este aproximativ jumatate din tot traseul. Se pot observa foarte bine etajele de vegetație. În parte de jos foioasele și cu cât urcăm mai sus încep să apară coniferele iar dupa ieșirea din pădure apar jnepenii.
Dupa ce ieșim din pădure e nevoie să ne folosim pelerinele de ploaie pentru că începuse să ploua. Chiar și ploaia are farmecul ei la munte așa că ne continuăm drumul încet pe “plai” așa cum îi spun ciobanii cărări care ne duce spre Gugu.
Ajungem în dreptul primei stâni de pe traseu și după ce aflăm de la cioban de locația peșterei pe care Tudor o caută de câțiva ani buni și despre care se spune că ar fi peștera lui Zalmoxe hotărâm să urcăm în partea dreaptă a masivului spre creastă. Traseul nu e accidentat dar totuși e destul de solicitant având în vedere că urcăm pe curbă de nivel și ne sunt solicitate încheieturile. Priveliștea însă e minunată în partea stângă a traseului.
Odată ajunși la un mic lac de pe curmatură Tudor urcă direct spre vârf prin jnepeniș iar noi continuăm prin dreapta coborând puțin într-un platou foarte frumos care ar putea fi transformat cu success într-un teren de fotbal.
Ne continuăm drumul și odata ieșiți din mica vale din care izvora un râu, care spre surpinderea noastră nu iși continuă traseul la suprafață ci intră undeva în subteran, reușim într-un final să zărim vârful Gugu:
Ușor relaxați admirăm împrejurimile iar apoi coborâm puțin pentru a putea să urcăm la lacul Gugu. Din lac iși ia putere o frumoasă cascada. Încă câțiva pași și apoi ne aflăm pe malul lacului. Găsim niște crengi uscate așa că facem și un mic foc.
Așa-numita “vale a Mâțului” părea foarte accesibilă dar Cristi iși amintește de coborârea pe această vale cu câțiva ani în urmă atunci când au urcat pe Gugu dinspre Godeanu.
