Dacă începutul de an l-am dedicat munţilor Ţarcu/Godeanu/Mehedinţi şi Cernei iată că a venit vremea să facem o scurtă vitiză în muntele din visul meu. Odată, de mult, pe când eram copil, am avut un vis în care am văzut nişte munţi extraordinari cu nişte creste splendide. Nu am ajuns în Retezat în acele vremuri. Îmi place să cred că Retezatul cu toată splendoarea lui e acel munte. Privind Colţii Pelegii ieri, venind dinspre Porţile Închise, mi-am reamintit de acest vis.
Dacă pe la Poiana Pelegii sau pe la Pietrele am tot fost de data asta am decis să încercăm o altă variantă mai puţin umblată. Am ţinut cont că e august şi că Bucura se transformă într-un sat în această perioadă. De asemenea vârful Păpuşa nu e aşa accesibil din direcţia Poiana Pelegii sau Pietrele. Aşa că am plecat spre Haţeg, Râu Bărbat şi refugiul Stâna de Râu. Drumul forestier e într-o stare neaşteptat de bună. Sunt câteva porţiuni unde pot apărea probleme în caz de vreme nefavorabilă datorită alunecărilor de teren dar drumul era curăţat şi practicabil. Acest refugiu se află într-o poiană absolut superbă ce seamănă parcă cu Crovurile. E înconjurată de brazi şi străbătută de câteva pârâiaşe foarte frumoase. Unul dintre aceste pârâie are şi o cascadă foarte frumoasă. Prin urmare e un loc de campare foarte bun. În caz că refugiul e liber se poate folosi şi el pentru înnoptare. Am ajuns dimineaţa aşa că priveliştea spre Păpuşa Mare şi Păpuşa Mică îţi tăia respiraţia.
De la refugiu plecăm spre Tăul Ţapului şi a sa celebră insulă. Conform unor informaţii găsite pe internet şi datate 2011 traseul de la Stâna de Râu la Tăul Ţapului nu ar fi marcat. Probabil între timp a fost marcat pentru că acum se poate urca pe punct roşu chiar de lângă refugiu. Urcarea este susţinută prin pădure. Pentru că nu ne dăm seama de intrarea în traseu suntem nevoiţi să traversăm o porţiunie cu brazi căzuţi. Ajungem până la urmă în traseul marcat şi după aproximativ 1 oră şi 20 suntem la Tăul Ţapului.
Am apucat să văd o marte parte din lacurile şi tăurile din Retezat iar Tăul Ţapului, chiar dacă nu e foarte mare, e probabil cel mai spectaculos atât prin poziţionare cât şi prin celebra sa insulă. Impresia pe care o lasă din poze este că nu e aşa mare dar dimensiunile sunt destul de mari având chiar şi câteva grupuri de jnepeni. Se poate chiar trece de pe mal pe această insulă apa nefiind adâncă. Zăbovim câteva minute aici iar mai apoi după o urcare de aproximativ 30-40 de minute prin hornul din stânga lacului ajungem pe un vârf aflat pe o platformă aflată în continuarea Porţilor Închise. Nu cunoşteam exact configuraţia terenului şi mă aşteptam să ajungem undeva în mijlocul Porţilor Închise. De fapt le-am evitat în totalitate. Ca şi destinaţie viitoare aş vrea să vin până la Tăul Ţapului şi să urc pe Vârful Mare prin Porţile Închise. De pe acest platou urcarea spre Păpuşa arată spectaculos. Se distingea clar şi Spălătura Păpuşii. Trecerea prin această zonă este ajutată de un cablu pe o porţiune. Acest cablu e pentru uşurarea urcării pentru că probleme ar putea apărea aici doar pe vreme rea. Nu aş recomanda acest traseu pe vreme rea. Atât urcarea dinspre Porţile Închise cât şi coborârea de pe Păpuşa spre Păpuşa Mică sunt foarte abrupte cu anumite zone în care trebuie atenţie sporită şi care pot crea probleme în caz de ploaie. Traseul nu l-aş considera tehnic ci mai degrabă solicitant.
Lângă Spălătura Păpuşii auzim acel fluierat de marmotă şi atunci când întorc capul o văd undeva în spatele nostru la distanţă mică chiar sub potecă. Apuc să o fotografiez şi să fac chiar un film. Neaşteptată acestă întâlnire. Îmi doream să văd capră neagră şi deşi m-am uitat foarte atent nu am avut noroc nici de această dată. Ciobanul de la Stâna de Râu a spus că nu a văzut nici una toată vara. Se pare că sunt vânate tot mai mult în ultima vreme. E mare păcat că se întâmplă acest lucru. Caprele negre sunt un adevărat simbol al Carpaţilor. Mă aştept să dispară până la urmă într-o ţara ca România pentru că aici nu are nimeni nici un interes real să le protejeze.
Trecem prin Spălătura Păpuşii şi ajungem sus pe vârf de unde admirăm Peleaga şi Colţii Pelegii. Perspectiva asupra întregului masiv este superbă. Continuăm coborărea spre Păpuşa Mică prin Spintecătura Păpuşii iar de aici prin Şaua Custurii înapoi la Stâna de Râu pe marcaj cu triunghi albastru foarte vizibil şi proaspăt refăcut. Un alt traseu posibil de la Stâna de Râu este un circuit al Tăurilor Custurii prin Vârful Mare. De ce nu mai spre toamna/iarna care urmează.
Marcaje:
- punct roșu – Stâna de Râu – Tăul Țapului
- triunghi albastru – Stâna de Râu – Șaua Custurii
- cruce galbenă – Vârful Păpușa – Șaua Custurii
