Temperaturile foarte ridicate pentru această perioadă fac plimbările din ianuarie să semene mai degrabă cu plimbări de noiembrie. Cel puţin la poalele munţilor unde mai există doar petece de zăpadă gata să se topească şi ele. Cred că de la ultima tură pe vârful Ţarcu sunt aproape 2 ani aşa că mi-am zis că ar fi o bună idee să facem o plimbare până pe vârf.
Dimineaţa taică-miu se lasă greu convins dar până la urmă se urneşte şi el. La ora 7 trezirea şi pe la 8 şi un pic plecăm de la Domaşnea. Ajungem pe drumul fără zăpadă în Şaua Jigora iar pe la 9:30 suntem în traseu. Vremea destul de limbede aşa că avem spor. Trecem pe lângă Cuntu fără să mai oprim. Fac mai puţine poze ca de obicei pentru că încerc un ritm mai alert. Ajungem pe Vârf după 2 ore şi 35 de minute. Dacă aş fi renunţat şi la apararul foto şi la făcut poze probabil scoteam sub două ore 30. Cred că e un timp foarte bun având în vedere că mai erau petece de zăpadă în anumite porţiuni.
Pe vârf ne adăpostim după cabana meteo şi la câteva minute după ce ajungem se pune o ceaţă deasă. Pe vârf nu puteai rezista mai mult de 10 secunde fără mănuşi pentru că vântul împingea temperatura la valori foarte joase.
Dani, unul din meteorologii de pe Ţarcu, vine la noi şi ne invită la un ceai aşa că după ce mergem pe vârf ne oprim la cabana meteo unde bem o cană de ceai care ne încălzeşte. Mai povestim vreo 20 de minute iar apoi îi mulţumim pentru ospitalitate şi facem cale întoarsă.
Am aflat de la Dani că în această lună(ianuarie 2014) a fost înregistrată cea mai mare temeratură de când de există cabana meteo pe Ţarcu(1959) şi anume 7 grade Celsius. Într-adevâr complet anormală această temperatură pentru această perioadă şi pentru această altitudine.
Dacă la urcare am urcat cu spor la coborâre suntem mult mai leneşi. Din păcate vizibilitatea nu foarte bună nu ne permite să facem prea multe poze dar la un moment dat în apropiere de Sadoveanu ceaţa se mai răreşte şi stăm să admirăm căldarea imensă de la poalele vărfului.
Ne oprim şi să ne cătărăm pe nişte pereţi de zăpadă rezultaţi în urma viscolului care aveau undeva la 4-5 metri.
Ajungem în poiana Şeroni unde mai facem o scurtă pauză iar mai apoi continuăm spre masa din lemn situată la distată mică de şaua Jigora. Aici iarăşi stăm preţ de câteva minute să mâncăm ceva. Undeva mai jos de noi mai era o familie cu un copilaş. Apropiindu-ne de ei îi recunosc pe Alin Ciulă şi pe Loredana care au ieşit la o plimbare scurtă cu fetiţa. Povestim puţin cu ei şi aflăm că la cabana lui Coco Galescu ar urma să fie o prezentare a lui Horia Colibăşanu(pe care l-am zărit urcând spre Cuntu la coborâre). Din păcate prezentarea era la ora 20:00 aşa că era prea mult de aşteptat deşi ar fi fost interesant de văzut.
Cuvinte de laudă şi pentru cei care au montant panourile informative de pe traseu cu informaţii despre munţii Ţarcu şi flora/fauna de aici. Pe lângă aceste panouri există şi indicatoare din lemn cu traseele turistice care sunt foarte reuşite(lemn iar literele arse). De asemenea există un zid de piatră în apropiere de crucile celor doi tineri care au murit aici în acea cumplită zi de iarnă din 2010. Pe lângă momâile de piatră un număr mare de pari care de asemenea ajută pe timp de ceaţă. Dani de la staţia meteo spunea că el s-a ocupat să ridice atât zidul cât şi parii ce ajută la orientare. Am avut impresia unui traseu foarte civilizat, bine marcat şi organizat.
Ajungem la maşină iar de aici înapoi la Domaşnea. A fost o tură foarte frumoasă deşi mă aşteptam la condiţii mai aspre. Sper să vină până la urmă şi zăpada pentru că ski-urile parcă prea stau ca la expoziţie în această iarnă. Dacă ninge foarte probabil să vizităm Rogla(Slovenia) unde am mai fost în 2011 şi unde aş vrea să merg şi în această iarnă împreună cu Patricia şi Elena.
